Mash-up Winamp Memory pill
- indicat pentru rutina mentală zilnică cu dispoziție la lectură compensatorie semi-incluzivă nocturnă
- recomandat în crizele de nostalgie severă și peripatetism
Prospect:
Omenirea s-a izolat în case pentru că unul dintre viruși se răspândește dintrodată mai repede decât ceilalți. Nu este vorba de numărul victimelor în sine, care nu este mai mare decât cota periodică a altor viruși și boli în genere, ci de viteza cu care simptomele Cov-2 duc spre deces. Umanitatea a dat cu naivitate uitării una-alta pe drumul ei spre canapeaua minții și televizorul adormirii spiritului și iată că total pe nepregătite apar momente de aducere-aminte: moartea e mai aproape decât credem. De cel puțin 100 de ani, am alungat moartea undeva la marginea vieții pe repede-înainte.
De prin 2010, moartea de pe urma infectării cu coronaviruși nu a fost resimțită ca demnă de a fi știre decât dacă numerele și viteza au început să atragă atenția generală, să vândă informații destul de senzaționale. Câteva cadavre lăsate pe stradă în Ecuador? Mană pentru media. Mai contează contextul? Nu.
Virusologii au alertat autoritățile demult. Situația nu e nouă. Surpriza vine din felul cum s-a propagat acel mesaj, alimentând o insidioasă și impersonală nevoie de panică. Autoritățile au reacționat uneori prompt alteori mult prea târziu, dar sigur panicat. Apoi, mass-media a început etapa cu vedeta X, Y, Z a supraviețuit bolii, am auzit de cunoscutul x care are corona, apoi...parcă nu mai e panică atât de mare. Dar totuși, oamenii vor să aibă cât mai rapid un remediu, care o să fie acceptat global și țac-pac totul o să-și reia cursul, cu bune cu rele.
Zmeoiu știe că nu va fi așa. Remediul așteptat nu este împotriva coronavirusurilor, ci pentru o resetare a sistemului de valori. Tot mai mulți oameni au început să-și dea seama că unele lucruri se vor schimba, dar cu cine să vorbească despre viitor? Spinul ar fi cel mai indicat, pentru că el știe remediile și cum să vorbească cu oamenii. Dar slabe șanse să apară Spinul. Oricum, nu e stres. Chiar dacă Zmeoiu ar tăcea, cu siguranță undeva cândva oamenii cu capul pe umeri vor găsi calea potrivită de urmat pentru a înțelege mesajul dat omenirii de acest virus. Zmeoiu însă este hotârât să discute pe viitor cu oamenii despre remediile împotriva tuturor fricilor, căci până una alta se pare că alții nu se tem și-și văd de steaua lor
Dacă nu ai avea măcar o mică teamă acolo, ar fi minunat!
Dar dacă ai? Frici, măcar dubii? Dacă nu-ți mai poți controla emoțiile, reacțiile, gândurile?
Iminența morții, un sentiment generat de acest virus/spectru/hologramă/efect politic special/exercițiu global. Faptul că ai bănuiala că moartea sigur vine și la tine, din păcate merge mână în mână cu sentimentul că ai fost dat uitării și că ești singur în fața acelui moment, de care îți vine să fugi fără să vrei. Fugeai, căci acum ți pare că se apropie! Dacă vei muri acum? Da, acum. Aaa, nu, tu nu, eu nu, noi, nu, alții, da, iată, alții au pățit să moară, dar nu noi, nu...
Dar de ce oare oamenii cred cu atâta tărie că gândurile despre toate cele thanatice, sunt nesănătoase? Chiar e mai sănătos să ne scufundăm porcește și mai ales prostește în viață, să fim vitali și atât?
E nesănătos să-ți despici din când în când propriul fir al vieții, în 4 sau în câte vrei?
Acum ai timp să vezi ce înseamnă viața ta pentru tine! Bine bun.
Oare o să ai timp și curaj să te întrebi ce înseamnă moartea ta pentru tine?
Nu mori dacă faci asta.
Oscilarea între vital și thanatic nu generează tonus, ci melancolie. Poeții, cei damnați și versați cu thanaticele sentimente, au fost mai mult decât o expresie a vitalității. Au preferat o contemplare uneori dureroasă a lumii, a jocului de-a viața și moartea. Aceste stări melancolice nu produc nicidecum un elan vital, ci o reflecție cu gust amar. Efectele contemplării Lumii pot ajuta conștiința individuală să evolueze - prin amar, spre dulce, prin dulce, spre amar. Și repeat, istoria sinelui, a propriei vieți, se dă cu mult repeat, fie în varianta depresivă că orice lucru e amar-dulce-amar, fie în varianta optimistă că orice e dulce-amar-dulce. Adică, uite-așa le-om duce Doamne...
Așadar obiceiul nesănătos de a fi non-stop melancolic duce la cronicizarea (sic!) nostalgiei, la fel cum excesul de nostalgie duce la patetism, care nu mai poate duce nicăieri.
Nostalgia în buna ei măsură înseamnă evadarea de sub tirania curgerii timpului. De aici, nostalgia înseamnă cronicizare. O boală cronică - artrita, de exemplu - impune individului atent o asemenea raportare la timp încât nu se va simți doborât de cronicizarea durerilor atritei - e doar viața, se zice. Dar omul se poate ridica deasupra staulului în care viețuiește.
Enumerați Efectele Secundare (ES) ale mal-praxis-ului comun, legat de stările melancolice acute, care duc la nostalgie cronică. Se menționează că se manifestă inevitabil la oameni în obiceiurile lor nesănătoase.
Iată o listă scrisă de Zmeoiu în clasa a 4-a, ca temă de casă despre "Viața la întâmplare, respectiv cu obiceiurile":
- de a trăi oscilant, incongruent (setul de principii și valori ale individului se poate schimba oricând, radical. Marii melancolici au trecut prin episoade de asemenea schimbări)
- de a depăși scenariile unitare ale vitalității ("viața mea este mai mult decât norma, nici de frică nu mi-e moarte")
- de a te auto-intoxica (aparent numai din plictis, excesul de melancoolice duce la auto-distrugere)
- de a căuta indefinit transcendenstaulul - existența propriilor iluzii poate deveni mai presus pentru melancolic decât ceea ce doar există, zen-ul
- de a spune din start nu oricărui gând străin de sine (refuzul de a îmbrățișa iminența propriei morți)
- de a transforma creația în iluzie într-un timp universal propriu, rupt de realitate
- Toate astea înseamnă pentru mine nostalgia, doamna profesoară.
- Bine, ai citit frumos, ia loc Zmeoiule. Imediat ajung și la tine remediile, ți-am prescris câteva rutine mentale și mai ales flotări, ca tot omul, stai liniștit în banca ta, nu te mai foi și nu te mai gândi că ai nevoie să bei bere cu oamenii!
Zmeoiul a luat loc (și foc) fără să vrea - timp de câteva momente chiar se întrebă unde se află focul în care simte cum arde atât de tare.
După o verificare atentă, locul pare familiar. Un pat, o tastatură, idei colorate prea tare, arse de compresii vertebrale, tacâmuri prea curate, playlistul merge. Totul e la locul lui, nimic nu anunță vreo schimbare în trecutul apropiat. Culorile sunt și ele la locul lor, în mare parte. Aha!
Timpul pare că și-a pierdut ritmul. Are o curgere liberă - rubato, tempo parlando rubato. Pentru că sunt la fel, zilele totuși nu trec la fel. Trecerea asta. O melodie doar cu refren nu e mai puțină muzică, n-ai nevoie tot timpul de strofe, de vagoane pline cu poze cu amintiri. N-ai nevoie de borcane de pastile, de tv, de vaccine. Ai nevoie să nu-ți fie teamă să ai nevoie chiar și de vaccine.
Timpul oscilează mai ales noaptea. Noaptea asta care se lasă peste simțire. Începe odată cu era Vărsătorului un nou ev mediu al sufletului omului, la noche oscura del alma, cum spunea poetul. Invențiile și tehnologia sunt ok în măsura în care noul om este ok cu faptul că se înstrăinează de trecut. Un lucru bun și rău, care depinde de acest nou om. Timpul face bucle, piruete ingenue și ocolișuri parșive. Timpul vrea să ne prindă în chingile patetismului, să ne uităm înapoi în cele mai intime cronologii iluzorii, ca să putem crede liniștiți că vom putea fi iarăși cine am fost. Uităm să fim critici, credem că nu mai este nevoie de spirit critic pentru ca omenirea să evolueze. Așadar se vor arde toate eventualele critici pe noile ruguri politice de tip show-biz, unde ignoranța gregară tocmai demonstrează in facto inutilitatea spiritului critic, analitic.
Cine sunt? Se întreabă Zmeoiu'. Aici în casă, doar el,
Un refren anume, încă neclar, îi amintește de un playlist de winamp. Amintirea începe să fulguie, da, era ceva folder cu muzică românească aleasă pe sprânceană, îi vin versurile din memorie...
"...ce tare, Emileeeee, bă Cioraaaaaane, văd!....la fereastra ta zâmbind...ba nu, că nu era Emil, era Oceseeee, sau ce naiba, uite tobele astea de pe net sunt free, fac amunia eu un negativ că oricum am dezinstalat winamp-ul, deci acum chiar le aud pe ambele, repede să nu-mi pierd ideea, unde-i foaia? ce nu mai sunt aici pe masă foi? hai că scriu direct în word deși așa sigur îmi voi pierde ideea până deschid laptopul hmm mna hai că scriu totuși aici pe plicul de la factură că nu tre să fie ceva de zis mult deci pfff mă doare mâna dreaptă tre să ies mâine la exerciții completez acolo rubrica neapărat tre să ies la soare tzz nu scrie pixul cum trebe aveam unul a e pe birou deci să nu uit ideea mâine o să fac iar curat uite pixul ăsta scrie chiar bine, îmi place mai mult decât ăla de pe masă curat să fac poate e mai ok să scriu ceva fain cum era sanatorii goale, văd hmmm ce văd? văd femei goale tzzz nu era văd sanatooooriii da, și de la Emil e aia cu noaptea ca riddim da de acolo pornesc bag bas din frutilups și fac numai un refren zis de un catralion de ori deci deci deci
Văd sanatorii pline
totul va fi bine
totul va fi bine, da.
Noaptea se lasă
și-mpreună cu ea
Casa m-apasă
Pe cer nicio stea."
