Neohaiducia

Sunt foarte curios să văd ce se va întâmpla de acum încolo în viaţa politică românească.
Spiritul critic şi revolta împotriva vechilor obiceiuri politice au ieşit victorioase prin doborârea ordonanţei 13. O mică victorie, dar un mare semn că societatea românească ar putea păşi pe o cale mai sănătoasă. Spuneam deunăzi că spiritul civic este supra-politic, iar efectele protestelor se vor resimţi la nivelul schimbării de mentalităţi. Conflictul îşi are sursa în felul cum gândesc românii, în felul cum aderă la unul din cei doi poli: pro sau anti (UE, sau ce-o mai fi). Momentan, nu se poate altfel, nici-nici, sau şi-şi. În oricare tabără te-ai regăsi, trebuie să fii implicit împotriva celorlalţi.
Avem încă mulţi români care văd duşmani în alţi români.
Avem televiziuni care îşi dezinformează în mod evident publicul. Faptul că CNA-ul închide ochii la fenomenele de gen RomâniaTV este semnificativ. Motivele sunt uşor de bănuit. Este suficient să caut pe google despre istoria recentă a României, ca să aflu despre Serviciul D al fostei Securităţi. Orice societate absoarbe involuntar ceea ce îi este prezentat cu titlu de zvon, transformându-l în certitudine prin mecanismele sale proprii. De aceea televizorul şi presa joacă un rol esenţial în definirea relaţiilor dintre puterile statului.
Toate acestea au fost valabile până să intrăm în epoca internetului, o epocă fără precedent, în care informaţia a devenit extrem de accesibilă. Dezinformarea nu mai este la fel de eficientă ca în epoca gazetei citite cu glas tare şi tălmăcite pentru toţi la crâşmă. Că televizorul bunicii nu mai deţine adevărul, o ştim cu toţii în afară de ea. Asta e marea problemă. Nu-i putem blama pe cei care nu ştiu de ce ies în stradă, pe cei din Piteşti de exemplu. Pe cei care ţin pancartele primite, pe care nici nu ştiu ce scrie. Nu e sănătos să ne consolăm cu concluzia că bătrânii noştri sunt retarzi şi gata. Este o responsabilitate civică să le putem gândi o cale, un loc demn. Dar, fără să fie scuzaţi. Trebuie să avem răbdare cu acei bătrâni mulţi şi bătuciţi de multe necazuri. Cu cei care nu au scuză că în tinereţe au adormit de tot în faţa televizorului, că s-au resemnat. Cu cei care acum umblă şi ei pe străzi, că aşa au văzut la televizor că se face la proteste.
Legat de fenomenul televiziunilor dezinformatoare, am dat ieri pe net peste duma asta: " Apple recunoaşte, 7S este cu S de la Soroş". Rămâi mască dacă ai ceva în cap, sau pui botul dacă nu ai nimic mai bun de făcut.
Mult mai fine sunt însă metodele celor câteva zeci de site-uri dubioase din mediul online românesc, site-uri care propovăduiesc într-un plan concertat duşmănia. Toate au în comun discursul propagandist, ideea de luptă naţională, şi denotă o sistematică ură împotriva unor valori ( fie ale UE, fie ale duşmanilor ţării în general). Astfel, tinerii români care au ieşit în stradă nu în numele vreunui partid politic, ci tocmai pentru însănătoşirea civică a societăţii româneşti, au ajuns să fie arătaţi pe site-urile dubioase drept duşmani ai ţării: sorosişti, neobolşevici, hateri, IT-işti, etc. În străveziul univers al tigrilor carpatini, al acestor pseudo-apărători ai neamului, toţi cei cinstiţi care muncesc şi îşi fac un rost aici în ţară, sunt împotriva României. Paradoxul corporatistului şi IT-istului în România!

Acest "2+2=5" naiv editat se vrea văzut ca şi cum ar fi scris pe board-ul ăla?

De exemplu, pentru ziariştionline, soroşiştii, organizaţi în reţele online, blochează ştirile cele "adevărate". Faptul că Facebook a introdus opţiunea de raportare a site-urilor nasoale este o lovitură în plin. La care încearcă la modul amărăştean şi paranoic să răspundă, invocând libertatea de exprimare. Dar, deşi s-a răspândit ca ciupercile, discursul şi delirul site-urilor nesoroşite (vezi în titlul articolului din link!) nu-şi vor mai atinge ţinta la fel de eficient ca până acum. Vor găsi alte mijloace, să nu ne amăgim, dar deocamdată e cam pe ducă invazia de rahat mental. Să aşteptăm noul val, sub altă formă.
Pentru că de fapt astfel se speculează nevoia ancestrală a românilor de a crede în noţiunea abstractă de erou-mântuitor, singurul care luptă pentru poporul românesc. Dacă se întâmplă că duşmanii acestor site-uri sunt tocmai românii care susţin România reală, asta nu mai contează. Pentru imaginaţia justiţiarilor, logica elementară e ceva soroşit. Şit hepăns.
În concluzie, dezinformarea din mass-media şi din online are forme previzibile care îşi vor pierde treptat eficienţa în măsura în care gradul de spirit critic colectiv şi individual va creşte. Mai avem de aşteptat totuşi. Să nu uităm că universul produs de RomâniaTV se află în linia trasată de defuncta OTV. Iar dacă urmărim această linie până la originile sale, ajungem hăt departe-aproape, tocmai la haiducia spiritului popular.

Iancu Jianu, haiduc român

În esenţa şi mai ales prin numele ei, haiducia defineşte caracterul caritabil şi spiritul balcanic de rebeliune. Dar haiduci au toate popoarele, spre dezamăgirea orbeţilor noştri naţionalişti. La noi, haiducia a dobândit forme noi şi deviante, incredibil de actuale. Un fel de haiduc poate fi considerat şi Dragnea, care ia de la stat şi promite pe la TV câte 2-3 firimituri la bătrânii naivi.
Aşadar, ne confruntăm cu vechi şi noi stiluri de haiducie.
Prin acţiunea noastră civică susţinută, toţi aceia care iau de nicăieri minciuni şi le vâră în capul săracilor cu duhul, vor plăti. Asta ştiu.

    


    

Unio Astralis Dansum

Am evidenţiat în poza de mai sus prin culoarea turcoaz configuraţia astrală din ziua de miercuri 8 februarie 2017. Adică în zodiacul orei 13.30 a amiezii, am avut pe cerul Nemărginirii un pătrat, format de Jupiter-Lună-Uranus-Pluto. 

Vă place ca totul să fie lămurit şi convenţional în cariera dumneavoastră şi din această cauză respingeţi pe oricine v-ar sugera o altă cale decât cea bătătorită, pe care vă aflaţi acum. Aţi face şi pe dracu'n patru numai ca să vă ştiţi conformaţi la situaţia dată. De aceea veţi evita cu mare vigurozitate noul, ineditul şi neconvenţionalul în ceea ce priveşte cariera dumneavoastră. 

Astfel, pot fi întâlnite confruntări cu oamenii şi lucrurile care nu se conformează, ca să nu mai pomenim despre argumentele de-a lungul acestui "front". 

Doriţi neapărat să credeţi că tot ceea ce nu vrea să meargă alături de dumneavoastră este împotriva dumneavoastră. 

Cam asta e prima idee de bază de la care aş porni, idee culeasă de prin cărţi totuşi - Aspectele planetelor natale. Treptat vom ajunge şi la ideile mele.

Realitatea a venit să confirme întrucâtva interpretarea de mai sus. La un nivel simbolic-astrologic, Marea Cruce Cosmică din 8 februarie a revelat un semnificativ grad de sincronicitate cu datele realităţii aşa-zis obiective, certificabile. În niciun caz nu poziţia planetelor în sine determină cursul vieţii aici pe Pământ, sper că ne este clar că astrele predispun, dar omul dispune (astra inclinant, non necessitant). Fiecare pattern celest, prin simetria sa, are un grad sporit de semnificaţie pentru mintea şi sufletul omului, căci spiritul ne este atras inexplicabil de orice simetrie. Crucea aceasta cosmică din 8 februarie a semnificat în legea ei, deci fără să-i prea pese dacă omul este dispus să înţeleagă ceva sau nu. Planetele dansează mereu, după o muzică ce se aude indiferent dacă spiritul omului stă să o asculte atent. Aşadar eu susţin că dispoziţia oamenilor din ultima săptămână a confirmat predispoziţiile astrale: la nivel global, climatul politic (Jupiter în Balanţă) a fost tensionat (aspectul de opoziţie) de revolte civice (Uranus în Berbec).   

Să luăm aşadar în vizor, fireşte că după un interes de moment şi un impuls didactic pedant, prima axă a crucii: opoziţia Uranus (Berbec) - Jupiter (retrograd în Balanţă). 

Individual-colectiv este perechea de cuvinte-cheie din interpretarea mea. Berbecul fiind prin excelenţă semnul Ego-ului, iar Uranus planeta ce semnifică revoluţia şi independenţa spirituală, se poate deduce care ar fi tălmăcirea coerentă a lui Uranus în Berbec: indivizii simt că este momentul exprimării libere şi al unei acţiuni civice directe. Faptul că şi combativul Marte se află în Berbec (tocmai la el acasă) ar indica un grad mărit de predispoziţie spre violenţă şi distrugere. Acest lucru l-au confirmat protestele din America, dar l-au infirmat protestele din România, care au devenit un exemplu de bună atitudine civică. Organizaţi spontan prin intermediul Internetului (tehnologia în general ţine de Uranus) tinerii, aceşti veritabili berbeci "frumoşi şi liberi", s-au unit întru afirmarea unor noi principii de viaţă. Hoţia de tip fanariot, şmecheria oamenilor care păcălesc congenital legea (că doar nu sunt proşti să muncească ca fraierii pentru UE), aceste apucături balcanice s-au văzut dintr-odată nevoite să accepte că s-ar putea să dispară cât de curând. Pe de altă parte, Jupiter în Balanţă semnifică societalul, politicile colective precum şi echilibrul principiilor sociale supreme - fie ele apoi privite din perspective religioase, politice, culturale. Armonia socială înseamnă deci acel bine disponibil din abundenţă pentru toţi.

Inversând sensul aceleiaşi opoziţii Jupiter-Uranus, tinerii paşnici şi corporatişti au susţinut printr-o incredibilă multitudine de pancarte principiul unei societăţi sănătoase. În numele binelui tuturor, conceput tacit ca şi valoare recunoscută pe o piaţă liberă, protestele de amploare "jupiteriană" au demonstrat celor captivi în tembelizoare că nu capitalul material ci tocmai cel spiritual defineşte un popor. 2 kile de făină şi ulei nu mai trebuie să determine pe nimeni cu cine votează, va fi cam gata cu faza asta. 

Faptul că furi (de la stat, de la vecina, de la mama, etc.) eventual îţi dă putere, dar nu îţi va da niciodată puterea de a reprezenta oamenii. Dacă furi şi nu te prinde nimeni, te poţi crede deştept şi măcar te vei bucura tacit de puterea ta vicioasă şi vei ţine capul la cutie. Dar când te-a prins cineva, sau e deajuns să fii bănuit, şi atunci vrei să-l convingi că de fapt tocmai prin furtul tău îl reprezinţi, chestia asta e nu e deloc sănătoasă, pentru niciun popor din lume. Ehe, nici Escobar nu a reuşit, vide Narcos.

Protestatarii jupiterieni împotriva hoţiei au fost aşadar instant învinuiţi de uranienii prizonieri ai tembeliziunilor că sunt plătiţi de străini, că vând ţara, etc. Toţi cei panicaţi de noile perspective, în care munca cinstită oferă drepturi şi idealuri de viaţă superioare practicii hoţiei sistematice, au aderat  emoţional la o grămadă (Jupiter!) de dume, sperând că nu vor fi nevoiţi să conceapă o nouă societate (Uranus!). 

Forţele sociale aflate în opoziţie săptămâna aceasta, protestatarii şi hipopotamii, au avut deopotrivă caracteristici jupiteriene şi uraniene. Dar aici eu trag concluzia că în timp ce revoltaţii paşnici, susţinătorii noii revoluţii civice, toţi cei care muncesc cinstit şi cred onest în binele viitorului lor, culeg roadele benefice ale predispoziţiilor planetelor Jupiter şi Uranus. Pe când rinocerimea manipulată grosolan, hipopotamii fără minte, fără dorinţă de a-şi schimba mocirla, rămân cu este mai malefic din semnificaţiile lui Jupiter şi Uranus. Acestea ar fi cele două sensuri ale primului ax al Crucii astrale.

Cea de-a doua axă planetară este formată de opoziţia Lună (Rac) - Pluto (Capricorn).

Luna aflată în semnul Racului, adică în domiciliu, semnifică ansamblul emoţiilor intime, universul domestic, cuibul sufletesc, nevoile absolut vitale ale fiecărei fiinţe vii. Principiul matern, cel care susţine viaţa. Beneficiile ritmului sufletesc în deplina sa funcţiune.

De cealaltă parte, Pluto în Capricorn înseamnă conform standardelor moderne de interpretare înlăturarea a tot ceea ce nu este autentic şi util evoluţiei umane. Mecanismul real al revoltei civice devine explicit prin intensele emoţii personale (Luna) exprimate şi canalizate înspre contestarea unei autorităţi politice ineficiente (Capricorn). 

Oamenii care au ieşit în stradă sunt oameni dispuşi la transformări radicale (Pluto). Cei care stau închişi în casă (Rac), în lumea lor strâmtă, nu vor deloc să gândească asupra datelor realităţii exterioare. Această tensiune s-a răsfrânt evident în forma conflictului dintre generaţii. Totuşi, sunt greşite şi nocive generalizările de tip "bătrânii sunt de vină", "tinerii sunt de vină". 

Opoziţia Lună-Pluto a fost o şansă de a ne transforma felul cum simţim pentru a transforma felul cum simt ceilalţi. Protestatarii au demonstrat că se poate, ieşind în stradă în locul celor care încă sunt convinşi că nu se poate altfel.

Marea Cruce Astrală (M.C.A.) a durat aproximativ 21 de ore. Aş spune că efectele schimbării în dispoziţia civică a oamenilor se vor  resimţi ca un flux bun, o gură de aer proaspăt. Să nu uităm, revoluţia civică stă la baza evoluţiei politice. România a demonstrat lumii că in extremis şi prin Internet în 2017 a devenit o datorie cetăţenească menţinerea prin protest paşnic a unui minim nivel de sănătate socială, de subzistenţă culturală şi mai ales de #rezistenţă #spirituală.

      

     

Partea interesantă abia acum voi începe să o expun.

Dansul laolaltă al tuturor planetelor pe cât este de ireversibil pe atât este de misterios. E mult mai greu de descifrat decât o ecuaţie matematică de 10 necunoscute. Dar când se iau ele câte două la un astrofoxtrot, schemele de dans se repetă, în funcţie de orbitele fiecăreia. Astfel, odată la 14 ani, Jupiter-Uranus se află în opoziţie. Uneori un aparent pas înapoi, dacă se întâmplă ca una sau ambele planete să fie retrograde, determină o triplă întâlnire în respectiva opoziţie. Mai concret şi recent, Jupiter şi Uranus sunt în opoziţie exactă la datele de 27 decembrie 2016, 3 martie 2017 şi 28 septembrie 2017. Deci intervalul opoziţiei Jupiter-Uranus se compune din decembrie 2016 - martie 2017 plus martie 2017 - septembrie 2017. 

În mijlocul imagini, cele două intervale apar unul deasupra axei timpului (colina turcoaz), celălalt dedesubt (colina roşie răsturnată). Momentul prezent este subliniat cu săgeţi, din care moment prezent emană toate bulele acestea scrise aici. 

Apoi, opoziţia Jupiter-Uranus se va mai petrece abia în 2031, respectiv de trei ori, pe datele de 21 ianuarie, 19 iunie şi 1 noiembrie. Deoarece nu mă preocupă astrologia previzională, las viitorul să ne dezvăluie ce va fi să semnifice opoziţia Jupiter-Uranus în 2031.   

Acest aspect s-a mai petrecut şi în 1 septembrie 2003. Doar o dată, pentru că nici Jupiter nici Uranus nu au avut mişcări retrograde. Privind şi mai înapoi cu o tură de dans, dăm din nou peste o triplă întâlnire Jupiter-Uranus în opoziţie, mai exact pe datele de 17 august 1989, 27 decembrie 1989, 14 mai 1990.

Aici devine interesant pentru istoria recentă a românilor, pentru că perioada aceea semnifică pentru mine ceva foarte asemănător cu ceea ce semnifică perioada asta. Tot ceea ce am spus mai sus în legătură cu evoluţia spiritului civic, cu politica românească post-decembristă, cu revolta şi jertfa în numele unor idei, cu #tineriada vs. Mineriada, trebuie să fie predispus de o anume muzică astrală, încât oamenii sunt ciclic dispuşi a relua aceleaşi lupte, sau, din păcate, a se resemna în aceeaşi băltoacă.

În plus de asta, ca şi concluzie, la anul România aniversează 100 de ani de existenţă "naţională". 

Importanţa acestei cifre şi a ideei de românitate le las acum să fie discutate de alţii. Pe mine mă intrigă câteva fapte legate de ciclul lui Saturn, de aproximativ 28 de ani. Saturn ţine de autoritatea înţelepciunii, de trecerea timpului, de (auto)control, de karma naţională. El va intra în semnul său (Capricorn) pe data de 20 decembrie 2017 şi va supune omenirea la tipicele sale provocări, aşa cum a făcut-o de fiecare dată. Să nu uităm că în intervalul 12 noiembrie 1988 - 6 februarie 1991 Saturn în Capricorn a fost la cârma neînduplecată a Istoriei, având ca musafiri doi greuceni (Neptun şi Uranus): în '89, căderea Zidului din Berlin, revoluţia din România, totul culminând cu marea prăbuşire sovietică în '91. Sus de tot, cel mai sus de pe Pământ, acolo în turnul înţeleptului Saturn, de unde el vede şi ştie tot, nu prea a fost, nu e şi nu va fi loc de glumă. Cine este predispus a înţelege ce fel de vremuri ne aşteaptă începând cu Crăciunul 2017, nu cred că va mai avea chef de party, poate nici măcar de pancarte. Aşadar mă bucur cât mai pot de naivitatea molipsitoare, de speranţa răspândită prin masivele noastre ieşiri în stradă. 

Revenind mai aproape de căldura cuvintelor zmeieşti, cred totuşi că românii vor trece cu bine imprevizibilul test al viitorului apropiat. Vom face furori cu poantele noastre în hora Lumii, că doar ştim ce va să însemne dansul încrucişat al planetelor şi, mai ales, ştim că nu e bine să ne sară muştarul! 

    

Cupa de monardă

Azi am băut o cupă de monardă cu miere.
Apoi m-am gândit mult, la multe.
În arealul Nemărginirii s-a răspândit un aer de revoltă a unor oameni împotriva altora, celor mai hoţi dintre ei. Animalele au privit îndelung, unele descumpănite, unele frustrate, altele înfuriate, altele resemnate.
Câinele nu a rămas indiferent emoţionalmente la această ne-stare de lucruri şi a trecut la documentarea pe teren. Concluzia lui la stingerea (temporară?) a celor câteva zile de proteste civice a fost că schimbările de mentalitate vor cere din păcate mult mai mult timp până să poată fi considerate victorii politice reale.
În cazul cel mai ferice, o victorie civică (unicornul născut din cel 200 de mii de luminiţe în Piaţa Victoriei, de exemplu) poate da realmente startul unei schimbări de mentalitate colectivă, dar tot politica va decide dacă şi cum culege laurii, sau dacă îi va călca în picioare. Dacă forţa socială mai mare (nu neapărat cea sănătoasă la cap) va refuza schimbarea principiilor sale (în cazul actual aşa-zisul spirit pesedist), atunci, dincolo de orgoliile inofensive ale formatorilor de opinie care intenţionat lansează prin mass-media idei de-o clipă şi principii contrafăcute ce contrazic flagrant actualul bun-simţ social românesc, atunci protestele au generat un nou şi sănătos babau: corporatiştii! Ca să ne fie sigur distrasă atenţia de la jaf, iată că trebuie să  ne împiedicăm cu totul inutil de noii hipsteri, de corporatişti, aceşti duşmani teribili ai poporului! Popor pe care în mod ironic tocmai ei îl susţin prin munca şi cel mai adesea şi prin familia lor.

Pentru că aşa am chef şi îmi vine, voi defini acum autoimunitarizarea faţă de lege prin expresia: "orice aş face, mie nu mi se aplică această lege". Parlamentul se află într-o criză de principiu. În firava noastră istorie recentă, am asistat la o cursă sistematică a autoimunizării. O moştenire din vechiul regim, un obicei politic unanim acceptat, practicat nu numai de parlamentari.
În acest mod grotesc de gradual, a devenit drept firească această practică a legilor cu dedicaţie.
Aşadar, pentru mass-media aservită auto-imunitarilor, contează exclusiv victoria acestor lideri faţă de legea tuturor, legea din care însăşi fiecare lege ar trebui să-şi tragă sevele. Contează că cei tineri care muncesc şi duc mai departe ideea poporului român sunt corporatişti şi deci duşmanii autoimunizării sunt dusşmanii poporului. Acesta e sofismul cel mai greţos, pe cât de schilod logic pe atât de eficient în sufletul micii-marii mase de alegători pesedişti, care urăşte din răsputeri, fără nicio noimă, tot ce este realmente constructiv pentru tinerele generaţii.
Iată aici în acţiune conjugată ipocrizia ignorantă şi amnezia de cea mai pură speţă românească. Să fi uitat cu totul oare românii că în 2007 au spus un DA ideei de uniune europeană, şi deci implicit şi corporaţiilor? Fondurile europene sunt tare bune la gust, dar ideea europeană nu? Nu sunt pro-corporatist, aici surprind doar amnezia care-i cuprinde pe naţionaliştii momentului.
Acest mecanism de involuţie a politicii româneşti în raport cu cea europeană, această revoltă pesedistă hai să-i zic - ironic - de tip israeliano-grecesc, acest naţionalism sfidător şi deloc reprezentativ pentru români, nu e constructiv pentru tendinţa generală reală a poporului român. Politicienii par să le spună făţiş occidentalilor: nu se mai poate fura de la voi? Atunci suntem împotriva voastră.
De fapt, problema actuală a tinerilor este că bătrânii nu pot efectiv să conceapă că e posibil şi alt bine, nu numai binele lor, care a fost şi din păcate aşadar s-a fost dus! Suntem liberi să ne alegem binele nostru, şi ne vom câştiga acest drept civic, supra-politic.
Parcă ideea de bine a bătrânilor ne înfurie. Cât de necesar este să le dovedim că binele nostru e şi al lor?
Se va putea oare găsi o soluţie de trai comun şi constructiv pentru toţi românii?
Scuze, mai simplu întrebat nu cred că se poate.
Oamenii, cel puţin cei ai Nemărginirii, s-au săturat şi au ieşit în stradă zilnic. Acum aşteaptă să vadă efectele schimbării. Animalele aşteaptă şi ele. Au decis în mod unanim că îşi amână greva.
Numai Piticul Cioplitor a trecut la fapte.

Trebuie să recunosc, în surmenajul emoţional şi trista resemnare în care sinea mi se zbate de azi dimineaţă, parcă mi se pare prea târziu pentru a mai schimba ceva. Sau poate, doamne-ajută, o fi prea devreme? Abia aştept, o să vedem cu toţii.