LApfH - sau cum să facem față gândurilor celor fără de mască

De mai bine de 2 luni de când șade pe Internet, Zmeoiu' încearcă să facă față celor contaminați, adică cei apucați de un soi nou de mascaradă virtuală, esențialmente psihică și doar aparent fără precedent. Cei care vor neapărat să vadă tabere peste tot, indiferent dacă acestea nu există. Și pentru că pot, doar asta și văd, tabere, tabere, tabere - zis consecvent vreo 5 minute, orice cuvânt își va pierde semnificația. Bineînțeles că pentru a ieși mascaradă, e nevoie în primul rând de măști. Acestea se pun pe toate fețele mai întâi și pe dos inevitabil uneori nu din greșeală. Mascarada poate începe. Aaaa, a început, asta e ceva tipic ei, să înceapă înainte de-a începe.
A face față, este în general un efort foarte util oricărui început de gândire critică, în măsura în care fața este făcută de individ pentru sine însuși. Eu & tu, suntem noi. Discern, deci exist. De dragul sănătății tuturor, aleg să pun cu ocazii ritualice măștile mozaicate în ayapuzzle, eu-tu-noi - să ne deschidem pe bune forul interior. Dar a încerca să faci față cu masca pusă, este un paradox. O provocare la panaramă suplimentară, la micile grosolănii ale E-ului, de ex., inutile din start - adică mai exact clovneriile făcute din plictisurile cele mai pure. Actorii buni știu prea bine că este o mare provocare să exprimi emoții prin intermediul măștii - este foarte dificil să-i dai viață măștii cu fața ascunsă tocmai de ea, ca și cum ar fi propria ta față...iar una peste alta, scenele s-au prăfuit de-a binelea (*Teatrul nu a dispărut, deocamdată s-a transmutat subtil, apărând fragmentat și uniform, pe fața fiecărui om care completează formal o declarație pe proprie răspundere, își pune masca și iese pe afară jubilând intim că totuși se plimbă fără vreun scop - doar ca să respire puțin mai amplu, fără deadline și traiectorie prestabilită)

Dacă mai multe persoane încearcă să facă față unei situații, vor fi slabe șanse ca situația să aibă o singură față. Deobicei situația va avea atâtea fețe câte persoane încearcă să i-o facă. Dacă persoanele nu sunt unite, nu vor putea face față situației. De aici izvorăște admirația și invidia, mai ales, pentru cei realmente solidari, care reușesc să facă față în mod unitar unor situații teribile.

"Realitatea concretă pare obnubilată în fundal iar în prim plan joacă fabulos pe val realitatea online. Zmeoiu' are impresia clară că în epoca pandemică, parcă tot ceea ce se petrece este filtrat și apoi depreciat prin acest văl nevăzut dar prezent - mediul online. Talmeș-balmeș-ul informațional învăluie puținătatea faptelor domestice, cele tradițional reprezentate de ideea perimată a realității concrete, care poate fi lejer mânuită, deci interpretată, din spatele unui ecran cu ajutorul unei tastaturi - ca aici și acum, acest fapt online la care inevitabil participi, care pare că există mai mult decât mine, cel care scriu/gândesc că scriu/scriu că gândesc că scriu/etc.
Acest fapt nu poate fi judecat cum se cuvine, adică la rece, deoarece încă este cald. Evoluția tonusului omenirii din ultimele luni are o curbă contraintuitivă - manifestată cel mai bine de starea de fapt că majoritatea dintre noi am considerat că nu ne-am mai îmbolnăvit - ca reacție la panica proaspăt domolită. Ne rămâne ca bonus o oportunitate de schimbare majoră în structura principiilor domestice de viață. Este cât se poate de logic: dacă viața are motive (sau nu!?) să se simtă amenințată, principiile după care trăiesc oamenii se vor schimba brusc și radical. Tehnicalizarea Igienei Corporale (TIC-ul zilnic) a devenit subit un praxis mental al oamenilor conectați la online, după milenii de ignoranță generațională și relativ echilibru în raport cu mizeriile imprevizibile ale Naturii, zeița care pedepsește doar în capul unora și nu pe toată lumea."

Zmeoiu' se îndreaptă spre frigider și scoate un ciucaș mic - un moment festiv a trecut neudat acum câteva zile - hotărât lucru, nu va ieși printre oameni decât prin 1 iunie de ziua tuturor copiilor, când vor veni cifrele cele reale despre ce cum avem de-a face. Dar oamenii trebuie să iasă afară pentru a avea acele cifre. Și totul doar pentru că e posibil ca mizeria să nu dispară din senin fir-ar gata cu-astea

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Teama de infectare a reprezentat o teamă majoră a omenirii până când penicil-medicina a relaxat nepermis granițele contactului interuman. De aici a izvorât și ideea de show-biz. Firescul celei mai firești îmbrățișări nu este deloc firesc, a fost rezultatul multor jertfe în acest sens. A da cu bâta în cap pentru ceva ce nu este al tău, ăsta era firescul pentru majoritatea generațiilor dinaintea noastră.
. . . .
Teama de infectare poate lua forme diverse:
Teama de corupere a sufletului, teama de haos, teama de cunoscutele de pe tinder - astea au fost marile teme și temeri până acum 100 de ani...nu teama de moarte, nu teama de microbi. Astea pentru noi par confine primelor, dar în fapt omenirea nu s-a prea temut de moarte. Teama de Dumnezeu, da, era invers proporțională cu teama de moarte.
Nu se poate judeca la rece pentru că încă pentru fiecare dintre noi e prea fierbinte tot ceea ce prinde acum contur prin intermediul comuniunii online. Chiar dacă știrile nu mai sunt nici măcar citite, darmite verificate, chiar dacă majoritatea știrilor online au un titlu senzaționalist, capabil să-i oprească puțin din scroll pe oameni, comuniunea fără precedent a indivizilor online a scurt-circuitat previzibilele "crize" ulterioare livrate de un sistem anacronic, depășit. Se vor impune de la sine noi tehnologii, dar mai ales noi mentalități. Și toate astea pentru a ne salva bătrânii. Nu e puțin lucru, vorba aia.

Zmeoiu' și-a luat film virtual din cauza meme-lor fir-ar, că trebuie neapărat să afle cine e ființa pământească care poate zâmbi într-un asemenea fel. Dincolo de meme rămâne realitatea reală - tăcută, senină, tandră.

 Lepșita Acută pe fond Hiperigienic - LApfH

Leapșa este un joc aproape uitat. Lepșita de pe online este un fenomen superficial, ca și accesul de frame-ism național acut (*adică de atunci de când cu polițaiul dând amendă chenarului pozei fiecăruia)
Hiperigienismul se referă la grija exacerbată de a fi curat - adică norma, de acum încolo, dar mai ales la apucatul de a-ți curăța lista de "prieteni" de pe FB.

Lepșita Acută pe fond Hiperigienic (LApfH) are ca principal simptom fixarea pe a duce la capăt o provocare. Această fixare denotă panică ascunsă, generată de starea de fapt în care se află respectiv individul. Dacă nu ai ce face, dacă CREZI că nu ai ce face, nu mai bine te bagi lejer la o leapșă pe FB?



Iar oamenii? Ce s-au apucat să facă? Să își trimită provocări pe FB cu nemiluita și mai ales cu negândita, într-o cacofonie a ideilor prefabricate. Pretextul subțirel al prieteniei s-a erodat oricum complet, în online unii își curăță listele, alții joacă leapșa. Alții nimic. Cumva trivalența asta este fascinantă.

pour les connaisseurs: 21x4=84

Lepșismul despre care cugeta pe îndelete Zmeoiu' poate fi un fenomen de amploare în mediul online.
S-a ajuns la cifre mari - 30 de coperți de albume, postate zilnic, fără nicio explicație. Reacție față de un sfârșit neclar al pandemiei. Dar de ce mama zmeilor fără nicio explicație domn'e? Care e noim'a acestei tăceri?
Și mai ales, cine se uită la ce fac celialți? Cine asimilează acest proces individual zilnic, al vieții altui om? Stranii obiceiuri au oamenii, a concluzionat Zmeuroiul:
"Serios, totul pare o mare mascaradă. Cea mai serioasă din ultima vreme -"


Zmeoiu' își pierde iarăși cumpătul. Dincolo de cele 7 feluri de like-uri, nada, pana mea.
Păi el din fire era o ființă curată. Cel puțin în esență, ca principiu de a trăi fără multe jigniri și jeguri în preajmă și înăuntru. Noile norme hiperigienice nu îl deranjează, ele sunt o provocare. Chiar și la 42 de ani, se poate învăța un nou obicei - de a te spăla pe mâini de n-șpe mii de ori pe zi. Deasemenea, noul trai este un test, ca multe altele care vor urma. Fire competitivă în sensul cel mai sportiv-constructiv, Zmeoiu' și-a dat seama că testul global se suprapune peste testul lui.

 Această nouă provocare nu este decât o ocazie de a deveni mai bun și de a se bucura de compania altor ființe din viitor. Fair-play, încercare, reușită sau nereușită, orice provocare reală are un sens profund - este mănușa aruncată de Univers pentru a-i pătrunde haosul și legile deopotrivă.
Colac peste pupăză, a răsărit din online și Balerina care i-a paralizat senzorialul din primele 4 secunde dinaintea începerii muzicii. Adio scris până pe data viitoare, dragilor, să ne ținem tari și lejeri!