Cu greu aduse
De pe vremurile apuse
adusele frânturi
ale aminții
pierdute în timp
*se pomenește Vinerea din jurul datei de 23 iulie a fiecărui an - sf. Pion Tek.
Aventurile lui Pion Tek cel dinainte de a deveni ascet au fost consemnate exclusiv oral, dar într-un mod incredibil de rezilient, au ăsat drept urmă în istorie obiceiul de a petrece noaptea de 23 iulie în Natură - Loc de desfășurare: festivaluri de pe diverse coclauri,
Zmeoiu΄ belea ochii în telefon, că și-a șters involuntar aplicația My Calendar
Cu bicicleta pe umărul stâng, încadrată de un imens lan de ceapă, având chef de șotii velo-turistice și la activ felurite rave-uri, Zmeoiu΄ încearcă să-și amintească cum mai sărbătorea el nopțile de iulie.
Sărbătoarea acestui apus de soare și răsărit de lună de acum este sufi-suficientă, se auzi gândul cel răspuns-șoptit.
Calendarul exoteric al oamenilor menționează data de 23 iulie ca reper, deoarece întreaga culminație și potolire a minții Leului variază de-a lungul întregii veri.
Accesând totuși și semnificația mucegaiului vieții de pe piatra zilelor din calendele esoterice apocrife, Zmeoiu' s-a pomenit cu un challenge în gând: Să facă o baie în Westeinder Plassen, apoi un velo fresh ride până pe axa celor 5 mori de vânt de la orizont.
 |
| turbinele eoliene De Pionier |
După baia sălbatekă, plin de adrenalină, am pornit la drum spre morile de vânt.
Ideea e să ajung cât mai aproape de ele, rămânând pe piste și fără să intru din greșeală pe prive-ul nimănui.
Uneori am impresia că biciclez pe drumul meu - ating pe deplin senzația asta din cauză că am prioritate. Mașinile așteaptă în spatele meu. Nu prea am idee cum m-am obișnuit cu asta.
Iată că am reușit să rătăcesc drumul. Drept recompensă pentru reușită, S.e F.e Piontek mi-a trimis un mugur de bun augur sub forma acestui monument alea(gira)toriu.
Dacă reușești să te rătăcești, este minunat. Turbinele eoliene, imense, refuză să fie descoperite. Ținta propusă se pierde quichotic, în plăcerea & distracția oferite de abaterea continuă de la direcția inițială, o plimbare absolut prezentificată.
 |
| iată morile printr-o stație de bus, copăcei și păianjeni |
Dar nu ai cum să te rătăcești, de facto. E îndeajuns să vrei să te relaxezi, să dai jos gluga mentală, Să îl aștepți eventual într-o stație de bus pe Sancho, care așteaptă să aterizeze Godot. Termini de rulat și ridici puțin și tu privirea și hopa dai peste ditamai păianjenul deasupra capului, privindu-te ultra-eficient cu cei 14 sau 17 ochișori. Cu fobia de ace mi-a fost una, dar cu arahno-fobia e alta. Am sărit (cică) ca ars, până în mijlocul străzii - ca norocul nu iera traafic - ah cieeeelo mio ce m-am speriat!
Răsare luna, îți va trece și fobia asta, deocamdată lucrezi maramite cu păianjenii, dar nu uita că deja știi că totul trece, așa că ja ga ia tu lejer calea Hoofddorp-ului spre mahazenul de caffiaos
 |
| COLOCAOS - un co-locatar întru haos - aka domestic partnership |
Să fie graph-ul ăsta semn de augustă aventură?
O, ofrandă adusă Zen-ului!
O, amintiraes
O, totem & nimicam
Co tam
niesam.
