Neohaiducia

Sunt foarte curios să văd ce se va întâmpla de acum încolo în viaţa politică românească.
Spiritul critic şi revolta împotriva vechilor obiceiuri politice au ieşit victorioase prin doborârea ordonanţei 13. O mică victorie, dar un mare semn că societatea românească ar putea păşi pe o cale mai sănătoasă. Spuneam deunăzi că spiritul civic este supra-politic, iar efectele protestelor se vor resimţi la nivelul schimbării de mentalităţi. Conflictul îşi are sursa în felul cum gândesc românii, în felul cum aderă la unul din cei doi poli: pro sau anti (UE, sau ce-o mai fi). Momentan, nu se poate altfel, nici-nici, sau şi-şi. În oricare tabără te-ai regăsi, trebuie să fii implicit împotriva celorlalţi.
Avem încă mulţi români care văd duşmani în alţi români.
Avem televiziuni care îşi dezinformează în mod evident publicul. Faptul că CNA-ul închide ochii la fenomenele de gen RomâniaTV este semnificativ. Motivele sunt uşor de bănuit. Este suficient să caut pe google despre istoria recentă a României, ca să aflu despre Serviciul D al fostei Securităţi. Orice societate absoarbe involuntar ceea ce îi este prezentat cu titlu de zvon, transformându-l în certitudine prin mecanismele sale proprii. De aceea televizorul şi presa joacă un rol esenţial în definirea relaţiilor dintre puterile statului.
Toate acestea au fost valabile până să intrăm în epoca internetului, o epocă fără precedent, în care informaţia a devenit extrem de accesibilă. Dezinformarea nu mai este la fel de eficientă ca în epoca gazetei citite cu glas tare şi tălmăcite pentru toţi la crâşmă. Că televizorul bunicii nu mai deţine adevărul, o ştim cu toţii în afară de ea. Asta e marea problemă. Nu-i putem blama pe cei care nu ştiu de ce ies în stradă, pe cei din Piteşti de exemplu. Pe cei care ţin pancartele primite, pe care nici nu ştiu ce scrie. Nu e sănătos să ne consolăm cu concluzia că bătrânii noştri sunt retarzi şi gata. Este o responsabilitate civică să le putem gândi o cale, un loc demn. Dar, fără să fie scuzaţi. Trebuie să avem răbdare cu acei bătrâni mulţi şi bătuciţi de multe necazuri. Cu cei care nu au scuză că în tinereţe au adormit de tot în faţa televizorului, că s-au resemnat. Cu cei care acum umblă şi ei pe străzi, că aşa au văzut la televizor că se face la proteste.
Legat de fenomenul televiziunilor dezinformatoare, am dat ieri pe net peste duma asta: " Apple recunoaşte, 7S este cu S de la Soroş". Rămâi mască dacă ai ceva în cap, sau pui botul dacă nu ai nimic mai bun de făcut.
Mult mai fine sunt însă metodele celor câteva zeci de site-uri dubioase din mediul online românesc, site-uri care propovăduiesc într-un plan concertat duşmănia. Toate au în comun discursul propagandist, ideea de luptă naţională, şi denotă o sistematică ură împotriva unor valori ( fie ale UE, fie ale duşmanilor ţării în general). Astfel, tinerii români care au ieşit în stradă nu în numele vreunui partid politic, ci tocmai pentru însănătoşirea civică a societăţii româneşti, au ajuns să fie arătaţi pe site-urile dubioase drept duşmani ai ţării: sorosişti, neobolşevici, hateri, IT-işti, etc. În străveziul univers al tigrilor carpatini, al acestor pseudo-apărători ai neamului, toţi cei cinstiţi care muncesc şi îşi fac un rost aici în ţară, sunt împotriva României. Paradoxul corporatistului şi IT-istului în România!

Acest "2+2=5" naiv editat se vrea văzut ca şi cum ar fi scris pe board-ul ăla?

De exemplu, pentru ziariştionline, soroşiştii, organizaţi în reţele online, blochează ştirile cele "adevărate". Faptul că Facebook a introdus opţiunea de raportare a site-urilor nasoale este o lovitură în plin. La care încearcă la modul amărăştean şi paranoic să răspundă, invocând libertatea de exprimare. Dar, deşi s-a răspândit ca ciupercile, discursul şi delirul site-urilor nesoroşite (vezi în titlul articolului din link!) nu-şi vor mai atinge ţinta la fel de eficient ca până acum. Vor găsi alte mijloace, să nu ne amăgim, dar deocamdată e cam pe ducă invazia de rahat mental. Să aşteptăm noul val, sub altă formă.
Pentru că de fapt astfel se speculează nevoia ancestrală a românilor de a crede în noţiunea abstractă de erou-mântuitor, singurul care luptă pentru poporul românesc. Dacă se întâmplă că duşmanii acestor site-uri sunt tocmai românii care susţin România reală, asta nu mai contează. Pentru imaginaţia justiţiarilor, logica elementară e ceva soroşit. Şit hepăns.
În concluzie, dezinformarea din mass-media şi din online are forme previzibile care îşi vor pierde treptat eficienţa în măsura în care gradul de spirit critic colectiv şi individual va creşte. Mai avem de aşteptat totuşi. Să nu uităm că universul produs de RomâniaTV se află în linia trasată de defuncta OTV. Iar dacă urmărim această linie până la originile sale, ajungem hăt departe-aproape, tocmai la haiducia spiritului popular.

Iancu Jianu, haiduc român

În esenţa şi mai ales prin numele ei, haiducia defineşte caracterul caritabil şi spiritul balcanic de rebeliune. Dar haiduci au toate popoarele, spre dezamăgirea orbeţilor noştri naţionalişti. La noi, haiducia a dobândit forme noi şi deviante, incredibil de actuale. Un fel de haiduc poate fi considerat şi Dragnea, care ia de la stat şi promite pe la TV câte 2-3 firimituri la bătrânii naivi.
Aşadar, ne confruntăm cu vechi şi noi stiluri de haiducie.
Prin acţiunea noastră civică susţinută, toţi aceia care iau de nicăieri minciuni şi le vâră în capul săracilor cu duhul, vor plăti. Asta ştiu.