Din greşeală m-am izbit de un individ la fel de grăbit, aproape că am căzut amândoi pe jos.
Când s-a ridicat, a rostit deodată cu mine:
- Mă scuzaţi...
Am remarcat, de fapt m-a şocat, că vocea îi semăna izbitor cu a mea, şi instinctiv am tăcut, ca să îl las pe om să mai zică el ceva. Dar tăcea şi el, privind şi aşteptând. Atunci am sărit amândoi ca arşi, pentru că ne-am da seama deodată că ne întâlnisem cu noi înşine...