Din greşeală m-am izbit de un individ la fel de grăbit, aproape că am căzut amândoi pe jos.
Când s-a ridicat, a rostit deodată cu mine:
- Mă scuzaţi...
Am remarcat, de fapt m-a şocat, că vocea îi semăna izbitor cu a mea, şi instinctiv am tăcut, ca să îl las pe om să mai zică el ceva. Dar tăcea şi el, privind şi aşteptând. Atunci am sărit amândoi ca arşi, pentru că ne-am da seama deodată că ne întâlnisem cu noi înşine...
Ogrinda Timpurui
RăspundețiȘtergereAm visat tot dublu după ce am auzit asta. Aveam aceeaşi vâstă cu un prieten mai tânăr, dar eram amândoi copii. Apoi l-am visat pe bunicu-meu, care nu ştia că murise, "dar" se simţea foarte bine. Doar că mai era un dublu al lui, care nu zicea nimic.
Tocmai când mă credeam scos, cumva ca din gură de şerpe, am căzut în miezul ceasului! (poate de aia nu se poate mişca nimic) "doar" visăm...
RăspundețiȘtergereCum spunea poetul:
RăspundețiȘtergere"Timpul scurt îşi muşcă coada
Şi devine omenire."