Vreau să abandonez fumatul.
Totuşi stau în cafenea cu pachetul plin, lângă ziar. Cu bricheta şi viceroyul pregătit. În caz că.
Dar azi nu voi fuma. Sunt curios să văd cât de încet îmi pot petrece clipele.
Clipa de Acum parcă nu mai trece deloc. Totul stă. Eu decid să stau faţă în faţă cu o pădure imaginară. Ştiu din copilărie că molidul miroase cumva. Cum ne reamintim un miros?
La masa de vis-aah-vis o tânără plictisită fumează - singură. Extrem de încet, abia sesizabil, două traiectorii fumurii se preling din năsucul fin. Fumule drag, te joci cu sănătatea mea mintală, îmi vine să strig!
După amintirea aleatorie, subţirică şi relativ obscură a lui Mircea Florian filosoful, Faţă-Pădure m-a readus inspirat înapoi în situaţie, cerându-mi să ne uităm împreună la un clip youtube.
Deodată cu mirosul văratic al pădurii de molid, mi l-am reamintit şi pe Mircea Florian unicat-folkistul, perla vie atât a copilăriei mele cât şi a istoriei muzicii româneşti.
- L-am văzut live în Vamă, e formidabil domnul arhitect! zise după un răstimp Face-Wood, având eleganţa să aştepte să îmi revin.
Valurile mării erau picături de rouă pe lângă uraganul meu de nervi din stomac.
Lupta cu sinele meu nicotinic abia începea.
- Păi şi eu eram în vara 2007 prin Vamă! Dar nu ne cunoşteam încă. Despre Mircea Florian pot spune că m-a uimit mereu. Podul de piatră e aparent un cântec pentru copii, Pădure liniştitoare sună a Beck, dar de pe vremea lui Syd Barrett. Mircea Florian, aka Florian din Transilvania, prin anii '80 era un pionier al muzicii eletronice româneşti. Uite, de exemplu.
Ce ironie! Nu mă simţeam deloc minunat, iar Pădureanu' se chinuia să nu râdă de mine.
- Uite, trebuie să te întreb: din cauza banilor vrei să te laşi de fumat? Îţi dau eu bani de câteva pachete, Zmeoiule. Dar dacă simţi că te laşi de dragul plămânilor, atunci nu-ţi dau.
Eram şocat. Cum îşi dăduse seama că mă torturez interior cu povestea cu fumatul? Şi cât de lipsit de tact, să mă ispitească atât de brutal!
- Nu vreau să mă las, i-am spus neutru, doar că am fost puţin bonlav şi pentru câteva zile mă gândeam că...
- Aham, poate totuşi acum ai ocazia perfectă să te laşi.
- Cine ştie...dar văd că e foarte tricky faza, pentru că nu am ambiţie, iar plăcerea, e inexplicabil de mare.
Nu găsesc în psihicul meu sursa acestui viciu.
- Nu vrei să o cauţi, mai bine spus!
- Mmm, cum să îţi arăt că o caut?
- Nu ai cum. Dar dacă o vei căuta de-adevăratelea, te va găsi ea înaintea ta. Crede-mă.
- Câtă înţelepciune! S-a întors Spinul, de eşti atât de sfătos?
- Da, s-a întors. Faţă-Pădure era oarecum mâhnit.
- Păi atunci, cred că o să mi-l înfig în palmă vreo 2 săptămâni, pe post de plasture anti-nicotinic.
- Hai să ne mai uităm la încă o piesă, să plătim cafelele şi să plecăm.
- Cafeaua fără viceroy e ca şi...
- ...lasă dumele, scoate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu