V-am prinselea

Deşi nu eram acasă, a trecut pe la mine Faţă-Pădure. Mi-a lăsat o carte, şi un bilet pe care-a scris:


Tăcute-s căile pământului, 
potecile-ncurcate şi drumurile netezi, 
tăcute şi-nţelepte...
Cine mai bine decât ele-i cunoaşte pe oameni?
Căile fără capăt i-au văzut 
încrezători şi deznădăjduiţi, 
veseli şi trişti, 
cântând şi lăcrimând, 
căci viaţa oamenilor se scurge 
între cel dintâi şi cel din urmă drum.

(Vladimir Colin - Legendele ţării lui Vam)