Am ieşit azi pe afară să fumez o ţigară, după ce m-am pieptănat vreo 3 ore şi m-am spălat fain cu panten. De ăla cu mentol, minunat.
Am zărit un porumbel alb. Minunat.
Ciuguleşte dintr-o bucată de creier pane. Cine zicea că pacea nu are nevoie de carne?
A. În smocurile de păr, am găsit un fel de minirăvaş, cu litere de alea esoterice:
"cât Lili e pe Algol, bagă capu'n Sol"
Nu mă gândesc la frica struţului, dar mă voi ascunde după zmeoaicele mele de la coliba din Nemărginire, până trece vria şi clipitul stelelor împerecheate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu