Femeile erau cam ca şi cele de azi, majoritatea sprintene la minte şi limpezi la inimă, dar bărbaţii erau cu totul altfel. Toţi preferau să asculte întocmai cuvântul femeilor, care le era cel mai preţios, atârnând mai greu ca aurul sau pămîntul. Traiul simplu era acelaşi de când lumea. Pentru bărbaţii lumii străvisate, multe din îndatoririle care le par obligatorii celor din lumea noastră, le erau inutile.
Aveau foarte mult timp liber, petrecându-l în ascultare. Desigur că nu le erau interzise plăcerea, violenţa, prostia, decât că nu aveau dreptul să cânte. De la începuturile lumii, bărbaţii au respectat clauza unică a necuvântării, astfel clădindu-se extrem de repede şi solid întreaga orânduială matriarhală.
După secole de contemplare şi desfătări, bărbaţii îşi pierduseră în mod firesc capacitatea de exprimare, uitând să mai emită sunete. Nici măcar grohăielile bunicilor nu mai puteau fi reproduse, tinerii abandonând obiceiurile şi fiind în ton cu ultimele răcnete ale modei, care cereau o muţenie absolută, de la naştere până la moarte, şi chiar şi după aceasta. Gâtlejurile li s-au atrofiat, iar palmele s-au bătucit de la atâta aplaudat, unicul mod de manifestare a plăcerii, violenţei şi prostiei.
Printre conducătoarele lumii mele din vis, cele mai puternice erau desigur cele din tribul Vestitelor Cântăreţe Brune. Pe două dintre acestea, le-am surprins cândva într-o ipostază absolut senzaţională. Într-o pauză recreativă, îmi ceruseră felii de ananas şi suc de rodie. După ce le-am servit, trebuia să ies, iar ele să îşi continue studiul. Ca să pot rămâne în templul lor izolat fonic, m-aş fi putut folosi de anumite privilegii dobândite cu sudoarea frunţii de-a lungul anilor, dar după ce am ieşit, m-am transformat repede într-un musc mut, şi am pătruns înapoi pe gaura cheii. Cele două Vestite Cântăreţe Brune, Nuray & Hacce, aveau de învăţat un cântec nou, pe care cu toţii au avut curând şansa să îl aplaude, dar eu am fost primul! Dacă un bărbat le-ar fi văzut citind de pe partituri, ar fi trebuit să fie sfâşiat în 4 bucăţi şi dat la 2 lei, studiul partiturilor fiind activitatea cea mai intimă a femeilor, ascunsă cu grijă de mii de ani de privirile avide ale bărbaţilor.
Încerc şi o traducere, liberă:
Iată jumătate din problema
pe care aţi tot tropotit-o.
Întrebaţi-i, de asemenea, folosul,
pentru a spune aşa. Apoi daţi-vă derunumu.
A fost dor, de exemplu, să fie nebun.
Întreabă-te ce faci şi du-te după Düşmüşem,
care este în dragoste cu Mâşukunu. Aruncă
o tufă de trandafir asupra câmpiei, unde
sfârşeşte Leul culcat în pat pentru Fox.
Du-te la Ochi şi loveşte ochiul de Bou.
Calitate inferioară, Argint, munte, platou.
Dic ce zi de vreme plăcută,
vino, vino, ooh tu privighetoare,
atrăgătoare de doliu!
Du-te întreabă Robul tău
dacă este în apele tale.
În cântec este vorba despre un tip de durere care în lumea noastră nu are corespondent semantic, mai ales că se referă la tot felul de zeităţi păgâne şi nume proprii, imposibil de înţeles pentru noi. Totuşi, vă pot spune că pentru cei din lumea străvisată, Fox înseamnă vulpe-animal-cinstit, iar leul este sclavul tuturor animalelor. Expresia a fi în apele tale înseamnă, ca şi pentru noi, a fi liniştit, dar a fi în apele altcuiva înseamnă a iubi, în general. Dacă iubeşti ca boul, se spune că ţi-ai dat derunumu.
În lumea străvisată, eu fusesem un privilegiat al sorţii încă din copilărie. Mi-a plăcut muzica la fel ca tuturor celorlalţi băieţi de vârsta mea, dar în plus visam intim să cânt, lucru total interzis de legea străbună.
Pe la 11 ani, am trăit o întâmplare extraordinară, care mi-a schimbat total cursul viselor.
Ajunsesem copil de fructe la palat. Adică, grijeam de bunăstarea cântăreţelor invitate, preparând platouri pompoase şi cele mai exotice sucuri de fructe. Conducătoarele lumii aveau încredere în mine, şi şi eu în mine.
Într-o seară ce se anunţa obişnuită, fiind invitată o mare doamnă alături de una mai tinerică, am simţit că ceva uimitor e pe cale să mi se întâmple. Am servit totul ca la carte, şi când să ies am observat că femeia mai în vârstă, faimoasa şi renumita Cemile Sönmez, îşi lăsase caietul cu cântece deschis. Am înţepenit, cu privirea pironită la notele muzicale. Mă fascina felul cum ornamentele acelea neînţelese se transformă în muzică. Toate conducătoarele de trib erau acolo, era evident că trebuia să fiu pedepsit pentru necuviinţa mea. În schimb, cântăreaţa cea tânără a început un cântec, ca şi cum nu eram acolo.
Am ascultat nemişcat, apoi am ieşit afară zăpăcit. Colegii mei guguiau deja cele mai aprige mustrări. Am mers cu sufletul încărcat la culcare. Dimineaţa, prima comandă a Vestitelor Cântăreţe Brune m-a bulversat şi mai tare. Cangül Kanat, tânăra cântăreaţă de aseară, dorea un fresh de pere domneşti, la pat. Când să intru cu platouaşul de fructe şi fresh-ul de pere în camera ei, am rămas mai mult decât era voie în uşă, privind siderat instrumentele ei. Erezia de pe lume a făcut ca vestita fată să-mi zâmbească şi să mă invite să mă aşez, întrebându-mă dacă mi-ar place să cânt cu ea. Aşa a început prima mea poveste de iubire, ajungând noi să studiem pe ascuns, în fiecare noapte în camera ei de cămin. Deci pe furişatelea am învăţat eu să cânt la chitară. Avem şi o filmare, în care eu ţin armonia la chitară:
Îmi place viaţa mea,
am fost Gündüzdün o noapte
Îmi place inima ta,
am fost visat de o speranţă
Lunile trec anii trec, Part!
Partea cu Heart Goes lumini
Sunteţi care suferă de durere,
şi-a făcut Oldun temniţa preferată
Luni trec, trec şi ani,
inima arde bucată cu bucată
Îţi place temniţa
unde suferă de durere Oldun
Corpul, într-un incendiu,
în ochii mei, o Shinin'
Eşti o revoltă,
prizonierul favorit al Sorţii
Lunile trec trecând prin ani,
îmi arde inima bucată cu bucată
Îmi place temniţa unde am fost,
suferă de durere Oldun
Luni trec, trecute prin ani,
de-mi arde inima bucată cu bucată
Îmi place temniţa,
suferă de durere Oldun
(Şi aici, am perfectat vers-autor, limba de best dinlemeler)
Chiar dacă nu intru în lumea străvisată în fiecare noapte, întâmplări ar mai fi de povestit...
Revenind la lumea noastră, văd uneori că laolaltă poeţii şi traducătorii din ziua de azi pot fi destul de uşor puşi pe stand-by de minunatele şi imprevizibilele motoare google, care uneori întorc nişte rezultate absolut miraculoase.
Cam asta am străvisat, din cauză că am mâncat acasă nişte cartofi prăjiţi de mama apoi am adormit foarte intens pe drumul spre concertul ăsta de vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu