luni, 24 noiembrie 2014

Mintaka



Din vechime, ne-au rămas de la savanţii arabi o mulţime de nume de stele, care mai de care mai plăcute auzului: Aldebaran, Zuben Elgenubi, etc.
Ciulind eu mai bine urechile în toiul acestei nopţi de duminică, am distins din tot corul ceresc glasul unei stele anume, din constelaţia lu' Orion.

Mai precis, Mintaka şade prinsă la centura vânătorului Orion. Mi-a şoptit ea numai mie cum e cu căderile de zi cu zi şi cum ar fi cu zborul de pe urmă, dar nu am chef de înţelepciune acum.
Ascultând-o eu mult şi bine, am zis iaca să-i aduc repejor o ofrandă steluţei minunate, care cică străluce la greu ultraviolete de 90.000 de ori mai tari ca Soarele nostru. Păi numai de 3 ori de ar lumina soarele mai tare, că ne-am rumeni încet-încet, chiar şi pe iarna asta ce se anunţă friguroasă! 
Dacă tot mă sâcâie de câteva zile Saturn, Portishead şi faptul că n-am lemne, am zis totuşi să nu stau degeaba sub cer.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu