Despre curiozitate

Rădăcina cuvântului curiozitate este latinescul cura, care înseamnă proces de vindecare. Aşadar curiozitatea poate fi înţeleasă ca şi vindecare prin cunoaştere. Atunci când simt nevoia de a cunoaşte anumite lucruri sunt în starea de a primi o vindecare. Deloc întâmplător, satisfacerea curiozităţii este însoţită de senzaţia de binefacere. Când curiozitatea mă împinge să caut răspunsuri la întrebări, atunci când le găsesc mă simt mulţumit, ca după o saună. Rădăcina grecească a curiozităţii este κριτος, judecata ca şi facultate a cunoaşterii. În sensul ei bun, curiozitatea este o cale de evoluţie şi un instinct de autoconservare. Nu doar oamenii sunt curioşi ci şi animalele, fapt care îmi justifică afirmaţia. Să cunoşti cât mai mult din lumea ce te înconjoară şi din Univers este o garanţie a evoluţiei speciei tale. Istoria confirmă acest lucru şi la nivel cultural. 

Banalităţile fiind spuse, să trecem la sensurile negative ale curiozităţii.

A-ţi băga nasul unde nu îţi fierbe oala, ca şi act eminamente uman, este primul aspect negativ al curiozităţii. Obiceiul ăsta poate să ajungă chiar şi un stil de viaţă.

   

Riscurile generate de curiozitatea care devine bolnăvicioasă sunt simbolizate de stereotipia cu pisica. Un animal foarte curios, pisica ştie să facă astfel încât să afle ce se ascunde acolo unde îşi îndreaptă privirea înţeleaptă. Uneori însă, din curiozitate în curiozitate, pisicile mai ajung drept în colţii dulăilor, fapt observabil chiar şi de pe banca enoriaşelor de pe sate.

În era virtuală, curiozitatea poate fi satisfăcută foarte facil. Google şi Wiki sunt la dispoziţia oricui este curios despre absolut orice subiect. Că satisfacţia oferită de informaţiile virtuale nu prezintă garanţiile solide ale mijloacelor tradiţionale de cunoaştere, este altceva. 

Curiozitatea este folosită în presă, pentru a face cititorii să citească. Dacă un titlu nu îmi stimulează curiozitatea, nu mă obosesc să îl mai citesc-accesez. Astfel s-a ajuns la stilul senzaţionalist artificial omniprezent în titlurile ştirilor etc. Tabloidizarea extremă este un simptom al mentalităţii societăţii actuale, al oboselii ei generalizate.

Revenind la funcţia ei benefică, curiozitatea este utilă celor care inventează, descoperă, aduc noul în viaţa celorlalţi. Experimentarea este alimentată din curiozitate. Unele descoperiri majore au fost făcute din pură curiozitate. Alte experimente au eşuat din prea multă curiozitate. 

Calea de mijloc în cazul curiozităţii presupune a şti când să ignori anumite aspecte şi când să ciuleşti urechile în bătaia vântului. 

Fără să fim curioşi, nu am putea evolua.

Aşadar, ca Zmeoi din Nemărginirea Sibiului, am şi eu o mare curiozitate. Va fi confruntare directă sau nu? Oraşele s-au inflamat prin proteste, acolo unde există minţi mai treze. Mai nimic despre asta în mass-media oilor. Distribuţia culorilor electoratului din primul tur de pe harta României este cea mai elocventă dovadă că două treimi din români s-au dus în somn la vot. 

Dar realitatea se schimbă de la zi la zi, acum pe ultima turnantă ar fi timpul pentru minuni.

Voi amâna satisfacerea curiozităţilor mele până lunea viitoare când totul va trece prin poll-uri. Cura spiritului pe care o urmez de câteva zile îmi interzice să ascult vuietele demagogice din presă şi să amestec ciorbele din oalele care fierb pe focurile altora.