De ziua internaţională a teatrului, am dat spontan o tură de noapte pe la Bucureşti. Am întâlnit întâmplător câteva locuri, câţiva oameni, apoi spre dimineaţă am visat un măr roşu. Când m-am trezit în Sibiu m-am dus direct în bucătărie, am luat în mână mărul din vis şi l-am mâncat. Chiar dacă o arde la modul extrem de abstract şi ironic, viaţa mea intimă e minunată iar Universul e minunat de intim cu mine.
Peste câteva ore va începe maratonul. Un bun actor şi prieten va juca de 13 ori aceeaşi piesă dar în locaţii diferite. Pam-pam! Voi fi alături de el. Pam-pam! Ochiul şi peniţa îmi sunt pregătite? Pam-pam! Spectacolul mi-e foarte cunoscut, dar publicul face acelaşi text să-mi fie mereu nou. Voi fi foarte atent la cele 13 publicuri. Va fi o experienţă magică. Acei prieteni ai mei cu care încerc să parcurg întreg maratonul au ocazia de a păşi în povestea asta minunată. Sau în Cartea Recordurilor.
Voi reveni cu o recenzie după.
Pam-pam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu