Stăteam şi mă holbam în faţa acestei pagini goale pe veci dacă zorii zilei nu mi-ar fi dat câteva idei.
Să speli un câine poate fi destul de greu, dar trebuie să vă mărturisesc că uneori, să se spele câinele singur, pare cel mai dificil lucru de pe pământ.
Săptămâna trecută am umblat prin ploaie, am dansat ca un zmeu noaptea în miezul furtunii de vară, am hălăduit prin mări de vise agitate, m-am scăldat în teribilul ocean al meu de impresii cotidiene şi aşa am ajuns să ţin post de apă. Igiena mea corporală a intrat într-o derivă şi de 3 zile nu mă pot atinge de apă. Destul de frustrant fapt, ritualul meu acvatic nu mai poate avea loc deocamdată şi de câteva zile nu reuşesc să înţeleg de ce spiritul meu nu mai doreşte atingerea apei. Credeţi-mă, ştiu foarte bine că starea asta de lucruri poate deveni manifestul unei probleme psihice. Blocat în gânduri de tot felul, zac în propriile umori şi în ansamblu viaţa din mine aproape că atinge o limită. Traiul îmi devine insuportabil.
În acelaşi timp, sunt calm şi detaşat. Viaţa mea este sublimă, cu toate neajunsurile pe care mintea mea le creează. Aştept clipa când igiena personală va avea sens din nou. Va fi o nouă eliberare profundă de poveri şi mizerii. Fiind noaptea sânzienelor, am stat împreună cu câinii toată noaptea la pândă. Am povestit despre vrute şi nevrute. Stufi bătrâna m-a iniţiat de câteva săptămâni într-o nouă disciplină. Am luat de la ea cursuri practice de meteorologie subtilă. Totul a început când am observat cum priveşte ea cerul şi adulmecă cu nasul vântul. Noţiunile de bază presupun cunoaşterea prealabilă a dinamicii elementalilor şi un simţ olfactiv dezvoltat, dar împreună cu Stufi am reuşit din câteva amuşinări prin grădină să îmi dau seama încotro se îndreaptă omenirea cea bătută de vântul schimbării. Ei bine, am estimat greşit o vijelie şi efectele au fost vizibile chiar şi în Piaţa Mare, dar mai am de învăţat...După ce am terminat cu predicţiile meteo din noaptea sânzienelor şi în mod miraculos dimineaţa se apropia, Charley câinocu' leprocu' cu jocu' mi-a mărturisit timid că nici nu ştie ce e aia cadă. Şi nici căţea...
În fine, am trecut noaptea cu bine. Acum e dimineaţă de tot, câinii încă visează.
Vremea pare însorită, va fi o zi minunată! (Câinii au tendinţa de a crede asta în fiecare zi)
În ţevile casei presimt prezenţa acelor prime picături de apă, ce se vor transforma apoi într-un jet multicolor. Am uitat să vă spun, eu mă spăl cu toate culorile curcubeului, altfel nu mă simt curat. Apa şi săpunul sunt totuşi o soluţie pe care trebuie să o prefer, în lipsa curcubeului şi a energiei vitale. Neantul ultimelor 3 zile se va umple de apă. Sufletul meu va celebra viaţa şi formele ei infinite. Povara inimii nu există decât în mintea care imaginează drame inutile. Dar să nu uităm că după zi vine noapte, iar pustiul minţii poate lovi orice fiinţă cugetătoare.
Mă duc să mă spăl.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu