De câţiva ani Zmeoiu' şi-a meşterit din propriile experienţe şi cu mâinile goale o jachetă cu totul şi cu totul de metal invizibil. Meşterul Kubrik l-a sfătuit să o poarte cât mai rar, doar atunci când sufletul i se va umple de amarul oamenilor. De la o vreme, Zmeoiu' purta jacheta aproape non-stop, nu numai pentru că sufletul i se deschidea aproape involuntar, ca un melc iresponsabil de temerar, ci şi dintr-un oarecare spirit de pedanterie, dacă e să fim sinceri. Oboseala melancolică nu-i mai permite luxul de a se lăsa surprins cu garda jos.
În primul rând, inima trebuie protejată.
În prima linie, e înţelept să ai tot echipamentul pe tine.
Trecând prin tot felul de situaţii limită, Zmeoiu' a ajuns la concluzia că nu doar sufletul său trebuie protejat, ci mai ales mintea sa buiacă, cea care generează tensiunea dintre faza şi nulul vieţii. Recent, fiind situat printr-o aventuroasă coincidenţă într-un muzeu, Zmeoiu' a descoperit piesa lipsă din costumul său de luptă metafizică: un coif temporal, pe care înainte cu vreo 37 de vieţi cu siguranţă tot el l-a purtat.
Sensul acestei întâlniri miraculoase îi va scăpa până atunci când viitorul va deveni acum.
Coiful are proprietăţi care sfidează legea trecerii inexorabile a timpului. Privit atât din viitor cât şi din trecut, artefactul acesta magic îl poate lămuri pe cel/cea care îl poartă cum stă treaba cu atacurile din Multivers, cu iluzoriile victorii şi înfrângerea definitivă a lucidităţii. Lupta dintre plictis şi hybris, care luptă ar trebui să definească însăşi evoluţia sinelui, se dă mult mai uşor cu capul protejat. Cuvintele greceşti fiind în curând din nou la modă, nu mai e nevoie nici acum de explicitarea hybris-ului. Future is now.
Adevărata forţă a coifului este ascunsă privitorilor şi purtătorilor de rând. Cheia sa originală poate foarte uşor să deschidă lumea cea plină de bazaconii, dar în acelaşi timp protejează spiritul celui ce îl poartă. Deja, tot mai multă lume ştie că balaurii propriei minţi nu pot fi decapitaţi cu una cu două. Totuşi, înzestrat cu o asemenea armă protectoare, omul poate afla că niciun gând inutil nu se va mai putea lipi de mentalul său. Sufletul celui care porneşte cu încredere deplină în lupta cu el însuşi dobândeşte astfel un nepreţuit avantaj.
În Muzeul Uimirii din Cetatea Albă, Zmeoiu' contempla îndelung cascheta de metal ultrapreţios. Amintirile dinainte de ultimele eternităţi se perindau cu voia şi fără voia sa, ocolind abil răspunsul paşnic la o întrebare crudă:
de ce se petrece totul aşa cum se petrece?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu