Noi!

Weekend-ul trecut, Zmeoiu´ s-a trezit tocmai la Bistrița în plin Basm. Așa se anunțase a fi a doua ediție a festivalului și așa a și fost.
Totul a început de jos.

Noaptea de vineri a adus unele dileme legate de supraviețuire, dar fiind ajutat de Frânghierul Fluierar și întreaga sa echipă, Zmeoiu´ s-a ridicat și a umblat sâmbătă din nou la pădure, la șulivar.
Acolo, un alai întreg de zâne l-a fost dezmierdat toată ziua, astel încât spre lăsarea nopții fiara a fost din nou în gata cu show-ul.

Date fiind natura apoteotică a esenței sale sufletești și imposibilitatea de a se descotorosi de pielea umană, Zmeoiu´ s-a resemnat fără însă să facă vreun compromis legat de misiunea stabilită.
Deghizat în om nebun, a mers așadar și a doua noapte la hala cu dj și zâne, tot fără să țină minte nimic.

...Ui! Ui!

Venind și duminica cu cele două ciorbe aferente amiezii, Zmeoiu´ s-a confruntat cu seria inevitabilă de întrebările alea grele. Așa singurel la masă cu cele două blide golite de ciorba magică a vieții, și-a dat seama că numai el cu sinele lui însuși își pusese întrebările, Fiind momentul cel mai nepotrivit și pre dificil de răspuns la fiecare în parte, a strigat strigătul ăla mut de îl știu toți dar nu le place. În restaurantul gol, nimeni să audă. Pe afăriță, caniculă. Ca pedeapsă pentru că a tribalizat zânele, Zmeoiu´ nu-și va putea opri strigătul mut până ce întrebările sale nu-și vor primi răspunsurile. Astrele, zânele, Ra & Irlo, cuvintele și ochii, totul a dispărut în neant. Spectrul morții nu mai era spectru, devenea din ce în ce mai palpabil. Deloc surprinzător, pentru că orice sfârșit se cade să fie duminical.

Când deodată, ce să și vedeți dumneavoastră răsturnare de situație, chelnerița l-a chemat la bar, șoptindu-i terifiată că însuși ´Niezo-cel-Adevăratu´ a sunat-o.
Păi da, pe numărul ei, că Zmeoiu´ nu mai avea baterie demult. Zmeoiu´ a pus capăt strigătului mut, și-a dres glasul și a luat telefonul din mânuța Violetei. Principala dispută a fost dusă cu privire la destinația uneia dintre coastele Zmeoiului. Fiind fisurată deja, ´Niezo ținea cu dinții să i-o rupă, ca să-i facă răspuns direct simplu ceva femeie pe măsura lui. Zmeoiu´ a încercat să-i dea politicos câteva explicații, cum că strigătul mut nu avea legătură cu lipsa de femeie. Dar zeitatea sa supremă era într-o stare tare încăpățânată și tot i-a făcut cadou niște dureri, pe care Zmeoiu´ dealtfel învățase cum să le ducă. Fără să mai ținem cont acum de alte curiozități inutil de satisfăcut, vă pot spune sincer că rezumatul conversației lor ar fi următorul: în toată tărășenia cu basmul, prins de bunăvoie și nesilit de nimeni sub tăvălugul metafizic al consecințelor faptelor sale filosofice strigătoare la cer, Zmeoiului i-a fost dată totuși o nouă șansă (totuși, cuvântul care-ți poate trece ființarea prin urechile acului). Zmeoiu´ va putea să audă din nou sferele alea și miracolul vieții, minune a clipei eterne care învinge moartea. Pentru că râsul sănătos a devenit tot mai rar, ´Niezo l-a mai iertat o dată pentru toate celelalte. Hopa când a apărut și Frânghierul cu gașca, mirați fiind peste măsură de starea de lucruri atât de dubașă, chelnerița ne-a mărturisit că toată noaptea a visat un singur vis. Ca niciodată când n-ar fi fost, cică pe lume s-ar fi auzit doar atât:
- Noi!