La ce bun să te învârţi în jurul cozii, când poţi face foarte uşor ca totul să se învârtă în jurul tău?
Recent rotindu-mă eu prin Piaţa Mare, am întrebat de sus de pe ghidon o pisică tocmai această întrebare. Dar ea m-a trimis posacă la un prieten bun de-al ei.
Şi am ajuns de unde am plecat. Nu există nicăieri, nici nicălaltăieri.
Neantul e şi el o iluzie. Am înţeles asta din privirea câinelui negru ameţit de bicicleta mea insistentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu