O Victorie a Umanităţii (II)

Zmeoiu' & Love făceau autostopul spre Sibiu în strada principală din Abrud. El avea clavicula stângă ruptă fix în 2 iar Love, judecând după privirea ei, nu prea era de acord cu asta. El avea un bandaj ce îi imobiliza braţul stâng şi puloverul ei ca de oaie trecut peste bust. Măcar ea avea telefon. Dar el avea o jumate de kil de glucoză în vene, şi asta-l ţinea pe picioare. Doctorii de la Urgenţă s-au descurcat exemplar. În ambalajul de la pantalonii proaspăt cumpăraţi de Love, Zmeoiu şi-a pus cu grijă radiografia, că începuse să picure iar.
După o oră şi două iaurturi cu fructe plus 4 cameluri, au oprit doi mocani get-beget care mergeau la Alba-Iulia şi care au vorbit tot drumul numai despre rubedenii. Zmeoiu' a adormit instant şi s-a trezit la fel de instant la fiecare curbă. Peisajul ultrasinuos trecea indiferent prin faţa ochilor lui stinşi de durere, Love tăcea şi vorbea la telefon. La ieşire din Zlatna, amănuntele furnizate de ea au început să-şi facă efectul.
Lui Zmeoiu' i s-a părut că în loc să plouă, e soare, şi că un om vrea să se arunce de la etajul III al blocului de pe stânga.

"Moartea are izul de minciună bine spusă. Dar ce dur sună: Zlatna"

Că halucinaţiile nu-şi au rost aproape deloc şi nu-şi pot face loc decât într-o minte slăbită, se ştie. Dar starea Zmeoiului nu era deloc forte, nici măcar medie. Discuţiile partenerei sale de drum îi păreau Zmeoiului la fel de suprarealiste ca şi faptul că el avea clavicula încălecată şi totuşi nu-l durea nicio măsea. Aşadar când au ajuns în Alba Iulia, fiind foarte galant lăsaţi tocmai la ieşirea spre Sibiu, Zmeoiu' vedea numai stele şi perdele verzi.

Pentru că ploua cu găleata şi durerile începuseră să-şi intre în rol, distanţa până la Sibiu i se părea infinită. Love a luat două cafele de la Subway şi s-au pus amândoi la o discuţie. În timp de o oră, Zmeoiu' s-a lămurit definitiv că este real ce se petrece. Fuga sa de realitate nu se poate justifica prin evenimente suprarealiste. Love l-a luat la 11 metri şi avea tot dreptul la primul penalty.

Din punctul ei de execuţie, comportamentul Zmeoiului este total inacceptabil. Nu doar la Fânfest, ci de fiecare dată când se autodistruge cu pălinkă şi plăcere maximă. Ei doi nefiind decât amici karmici, nu este vorba de spre nimic personal, nu e treaba ei să dea verdicte. E vorba doar de a fi om, nu animal.
Aşadar 1-0 pentru Love.

La rândul lui, Zmeoiu' a încercat să înscrie golul discuţiei în termeni mai filosofici: de ce există nevoia omului de a fi om, zoon politikon? Nu toţi sunt obligaţi să fie fiinţe sociale. Clar că a dat rateu. Love nu stă la discuţii de 3 de 1 leu. A luat sfera abstractă şi a aruncat-o prin poartă cu privirea, cât mai departe. 2-0.

Schimbând tactica, Zmeoiu' a încercat să-şi justifice comportamentul prin frustrările sale. Toate. La nivel creativ, relaţional, la nivel erotic. Cele ideatice, aprozarice, chiar şi cele momentan cafelistice. I-a zis lu' Love că prin esenţa lor, oamenilor nimic nu le poate fi deajuns, mereu caută fericirea altundeva şi fac orice, toate tâmpeniile, numai ca să se creadă fericiţi. Şi ăsta este motivul pentru care el se revoltă, justificarea tuturor actelor sale nesăbuite. Privirea sa aştepta în plină de dramă. Degeaba jucase însă, ratase din nou. Filmul îi tremura puţin în mâna dreaptă, de la ploaie şi/sau de la nervi.

Love l-a trimis în ploaie să găsească o maşină spre Sibiu. 3-0.

ce aiureală cu nebunatica asta totuşi e ceva palpitant în felul cum ni s-au întâlnit vieţile ui la ăştia au ajuns din Spania merg la Vâlcea plini ochi ia s-o întreb pe asta cu porsche-ul ăsta phuu phuu are numere de Sibiu, poate o ştiu. Se face că nu mă vede, păi nici eu nu m-aş uita la mine pana lu' căcat în ce rahat îs sîsîsî unde meri tu?? stai să te întreb "Mergeţi cumva la Sibiu?" ceeeee că n-arată rău deloc da' e pierdută din punctul meu de vedere ce vedere bă că tu nu vezi nimic bine acuma totuşi aştept să iasă poate e ca lumea nu fiţoasă aşa cum pare unde e nebunatica a da clar iar vorbeşte o tonă la telefon şi pe mine mă plouă în freză de când puii mei nu m-am spălat pe cap ah ce put ui că s-o udat foaia de tot mno tre să fac stop fără foaie bine că am mâna dreaptă liberă uai mă cac nu pot acia în benzinărie se foiesc tăţ unde-i asta iar umblă lela mă duc să mai bag un camel poate ginesc pe careva de la Subway direct de pe scaun să prinzi stop ce tare ar fi ui că vine fiţoasa 'napooooi da' arată chiar bine şi io chiar rău ce ironie ce cur mare fain "nu vă supăraţi, mergeţi la Sibiu cumva?" nu bineînţeles că numa te-ai pişat şi acuma meri singurică la căldurică în porsche-ică da' cum drec mi-am rupt clavicula că aşa ceva chiar e grav nu mai pot cânta cu ăştia că am o grămadă de show-uri da' poate mă scot nu nu mă pot scoate că oasele durează până se sudează şi dacă stau pe scaun la concert ce are nimic că doar cu grijă mere totul în viaţa asta poate eventual cică se suedează oare ce face tata sigur mă sună da' de ce m-o pălit că oricum nu am telefon păi că nici nu ştie unde sunt şi rakolţu o fi ajuns cu toată şandramaua o fi pe drum că face el cumva mereu dă-te nene din ploaie hai acia sub acoperământu' ăsta că e gratis oricum nu opreşte nimeni mă doare tot mai tare de unde să luăm nişte mâncare de acia sau de la Penny hmm ce aiureală iooooooi ce rablă o intrat la pompă după porsche-le ăla cu asta nu ajungem nici pân'la Oarda! Hehe, ce o fi asta, rabla de oarda? da' e oarda de jos sau de sus?


După cele câteva ore de delir intern autostopistic şi dureri crescânde, nişte vârstnici i-au cules pe cei doi aventurişti şi i-au dus până în faţa casei Zmeoiului, unde îl aşteptau alte figuri.
Dar să nu depăşim limita episodului III.