Unele oraşe de pe la noi au un fel de marcă - brand local - prin care se definesc şi astfel se diferenţiază unele de altele. Sibiul are teatrul, Braşovul cerbul şi Clujul tifful.
Deoarece am practicat o neimplicare lucidă în ediţiile precedente, în acest an observ o schimbare. Distanţarea Zmeoiului faţă de mainstreamul cinematografiei mondiale este pusă la grea încercare în aceste zile, laolaltă cu cele câteva prejudecăţi păstrate ca rezervă a facultăţii de judecare (logic: un om fără prejudecăţi nu poate emite nicio judecată, construcţia mentală are nevoie de premise)
Credeam că tifful e o frecţie, din subiectivitatea mea lucidă privit. Acum văd că ideea mea preconcepută poate lua o nouă formă: se întâmplă ceva aiiiiiici!
După cercetări minuţioase, vă pot asigura că Stanley bântuie clujul, şi plimbările mele prin agora dragă s-au transformat în aventuri cinematice orchestrate de bunul plac al destinului. Vizionarea unui singur film mi-a răscolit toate umorile. Înţelegerea mi-a rămas atârnată undeva în holospaţiu. Cuvintele acestea sunt doar un mesaj by default. Şi finalul poate nu există, chiar dacă ni-l dorim.
"Time is a sin" -
îmi iau 10 ani de acum înainte, pentru a putea argumenta o asemenea afirmaţie. Până una alta, schimb tricoul, pun peste jaketa mea feroasă deplină şi pornesc să mă mai dau prin oraş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu