Caniculă galbenă, singurătate galbenă, flori galbene.
Am ajuns la nivelul 7 al jocului Ballance. Restul de 5 nu mă mai interesează. M-am liniştit, am trecut de prima jumătate. Ca şi anul acesta 2012, ce a intrat în semestrul minor, descendent. Pe youtube am găsit dovada că se mai practică ceva ritualuri şi pe la noi: cu drăgaică, cu drăgan, cu tot dichisul.
Este o capcană să te iei după primele minute ale filmării, şi să crezi că nu mai funcţionează ritul.
E deajuns să legi cu gândul clar nişte sânziene una de alta, să le pui pe cap şi să cânţi, şi mai vedem noi...
Cred că tocmai am găsit prototipul Sânzienei, sub formă de drăgaică armeană:
Intenţia mea de a căuta mai departe adevărul cred că mă va purta inevitabil spre est, spre zone ale Pământului unde nu s-a jucat totul pe cartea civilizaţiei occidentale. Miza rămâne simplitatea. Ca acest mandolinist simpatic, vizitat de Serj Tankian (cântăreţ mai tânăr el, cunoscut peste mări şi ţări...)
Faptele mărunte şi legăturile dintre ele ne arată că nimic nu e sus fără a fi jos. Ca şi ziua cu noaptea. Se urmează una pe alta, dar noaptea de azi va fi cu cântece în păduri şi şoapte din cerurile deschise.
Cel care ascultă muzica celui care vede lumina Soarelui, va fi la fel ca şi acesta, de neînvins.
Cel care ascultă de iele, va fi pocit de le priveşte.
Dar mai sunt cei care nu ascultă nimic, care nu gândesc la nimic, care nu văd nimic,
privind avid în miliarde de televizoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu