A început să ningă, de vreo 2 ore. Riscând o amendă de 500 de lei, fumam melancolic un Viceroy pe scările Universităţii Lucian Blaga, cu gândurile pierdute, undeva între Romeo şi Julieta.
Azi vine moşu', şi studenţii ştiu asta, încă nu au uitat. Iaca au terminat cursurile câteva cârduri literante, evident toate cu uggurile pregătite şi chiuind strident, cu 2 octave peste limita audibilului.
Dar e firesc, mâţele adoră întâia zăpadă, nu?
La urmă au apărut şi câţiva motani, cu sclipiri poznaşe în priviri, premeditând prima bulgăreală studenţească din oraş. Tot entuziasmul lor fi-va înecat inevitabil în tequile kilometrice, deseară prin oraş.
Acum rămas singur pe scări, nu prea ştiu ce să fac cu bucuria lor, care mi-a răscolit o mică panică, un sentiment bipolar al (non)fiinţei.
"Jordiţele moşului, beţi fără mine?"
Cât de departe sunt fiorii marilor mele ieşiri de odinioară!
Uneori - ca acum - când în 5 secunde simt că trec de la accese sociopate la o nevoie disperată de socializare, mă apucă un fel de frică de mine însumi.
Aşa, nu se pot da ture faine prin niciun oraş. Nu-mi mai dau voie nici măcar la o sticlă de rom cu cola, să zic. A trecut exact un an de când patima excesului, cu gâtul ei de lebădă, s-a alipit pe mâna dreaptă, paralizând-o pentru 2 luni.
Eventual, voi da buznă-ziua prin Bonjour cu Ţoiu', la un dub şi maxim 2 beri, semi-solitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu