Ylajali

I? If there was anything in the world I hated it was to go to bed before
 twelve o'clock at night.
Ah, there, you see! She, too, was just the same; she took this little tour
in the evenings when she had nothing to lose by doing so. She lived up in
 St. Olav's Place.
 "Ylajali," I cried.
 "I beg pardon?"
"I only said 'Ylajali' ... it's all right. Continue...."

Şi ea continua să fie aşa cum era - Ylajali.

I-am dat numele ăsta fără să ştie, îl păstram pentru mine.

Ylajali e duală, e o idee fină.

După ea alergăm toţi cavalerii cu figoslo-uri întristate în Kristiania.

Şi dintre toţi, ea m-a ales pe mine să-i fiu pretext de alungare a depresiei.

Adică îmi pasează mie balastul clipelor ei de singurătate, dar în sine, nu-i prea pasă de persoana şi prezenţa mea. Ştie că îmi acordă un privilegiu, şi treaba e clară. Aş vrea să o dărâm de pe piedestalul pe care s-a cocoţat de nebună, în perioada ei puberă. Ylajali e ca un pui de pisică abandonat în cel mai înalt şi frumos-mirositor tei universal. E speriată de vârtejul numit viaţă, nu coboară din principiile ei.

Dar toate astea nu sunt defecte.

Frumosul din fiinţa ei aşa-sărac-zis fizică e devastator, uiţi instant cine eşti când eşti lângă ea. Uiţi să trăieşti. 

"Dragostea e pentru fraieri", îi striga un puşti unei fete prin piaţă ieri. 

Mă chinuiam să îmi amintesc cum eram la 17 ani. 

Ylajilahali era, da