Ou puis parfont de ma merencolie
Ou puis parfont de ma merencolie.
L'Eaue d'Espoir que ne cesse de tirer.
Soif de Confort la me fait desirer,
Quoy que souvent je la trouve tarie.
Necte la voy ung temps et esclercie,
Et puis après troubler et empirer.
Ou puis parfont de ma merencolie
L'Eaue d'Espoir que ne cesse de tirer.
D'elle trempe mon ancre d'estudie;
Quant j'en escrips, mais pour mon cueur irer,
Fortune vient mon pappier dessirer,
Et tout gecte par sa grant felonnie
Ou puis parfont de ma merencolie.
Charles d'Orléans
(1394 - 1465)
Cu ajutorul internetului, ştiu destulă franceză veche încât să-mi pot da seama că stările mele aparent unice au fost trăite deja de alţii.
Armonia şi dizarmonia fiinţei împletindu-se necontenit în firul unic al vieţii fiecăruia, momentele de exces al bilei negre trebuiesc considerate ca o provocare de a crea, din disperare lucidă şi amărăciune a sufletului, o nouă bucurie a fiinţei, sub privirile sceptice ale lui Saturn.
Democrit filosoful din Abdera spunea că tot Universul are la bază atomul, chiar şi sufletul. El ne-a arătat că nimic nu e întâmplător, că nimic nu dispare, ci totul se transformă.
Când Democrit s-a autoexilat din Abdera pentru a cerceta cauzele nebuniei generalizate a societăţii, abderienii l-au trimis pe medicul Hippocrate să-l vindece pe gânditorul "nebun" cu elebor. Însă după o discuţie cu atomistul Democrit, Hippocrate s-a lămurit că abderienii sunt cei care au nevoie de elebor, nu filosoful.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu