marți, 29 octombrie 2013

Ultimele răcnete în paradoxologie

Nu-i ierta prea multe artistului din tine.
Dacă te duce cu gând bun pe căi greșite, și de câteva ori v-ați rătăcit, nu mai aștepta să fie altfel. 
Menirea sa este să te elibereze, dar nu știe pe dinafară toate drumurile labirintului. 
Și nu are rețete ale fericirii.
  
 

Dacă pe artistul din tine îl bagi în seamă prea mult timp, și-o ia în cap.
Dar dacă pe artistul din tine nu îl bagi deloc în seamă, îți dă el în cap.
Artistul din cel care ajunge să se creadă om de rând, i-a dat în cap și l-a închinat în rând.
Viața artistului le pare mai deosebită oamenilor din rând.
Dar e o neînțelegere la mijloc. Pe oamenii din rând nu îi interesează de fapt cum trăiește artistul, ci cum va muri. Prin moartea omului, artistul din el poate da dovada că nu a murit. Asta teoretic.
Practic, sunt puțini oameni care nu își abandonează artistul din ei. Cred că și mai puțini se înțeleg bine cu artistul din ei. Mulți artiști interiori sunt blestemați și nu pot trăi frumos, pentru că sunt făcuți din paradox și neliniște, fiind o expresie subtilă a sensului lumii.
Pentru că întotdeauna va fi clar că nu e clar nimic niciodată.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu