Amintirie

Există două locuri în Paris unde plănuiam să merg ca un adevărat turist ce nu sunt.
Fireşte că m-au deviat o grămadă de alte locuri. Şi cold fact sixto gommorah acum în căşti.

Scriind, Simona l-a ajutat pe Paulică să scrie, şi srevni... 

Eram hotărât să merg cât de curând la teatrul lui Ionesco, La Huchette. Umblasem in a total randomness de câteva nopţi, şi era timpul să-mi premeditez întâlnirea mea cu Ionesco.
Dar hop surpriza din parizer!
M-am trezit într-o noapte acolo. Pur şi simplu, în plimbare haotică mi s-au ridicat ochii pe vitrine.
Sâmbăta noaptea, lumea pe ieşit în oraş, gyroseria dată la maxim şi eu, în locul ăsta.

Apoi am fostu cuprinsu dă un val dă delir, că surprins cum eram, bănuiam că iar m-a lovit un episod oniric.
Am cotit-o pe o străduţă, care mi-a confirmat bănuielile: mă însoţea o pisică imaginară de-o vreme, nu eram singur.