Am simţit că Luna plină în Taur îmi amplifică vârfurile sufleţelului de câteva zeci de ori, dar nu puteam direcţiona agitaţia spre ceva concret.
Confirmarea a venit de pe net. Simţisem prezenţa punctuală şi manifestă a răului în sine, care se petrece în Lume.
80 de nord-coreeni au murit împuşcaţi pe stadioane, alte mii fiind obligaţi să asiste la grozăvia asta.
Nigerieni arşi de vii şi căsăpiţi de alţi nigerieni.
Ce să vrei mai mult? Cum să te mai bucuri că trăieşti pe lumea asta?
Ignorând, aşa cum o facem cu toţii: ce să şi faci?
Dacă nu ignori, o iei razna.
Ne ţinem cu toţii ochii strâns închişi, agăţaţi de idealul normalităţii noastre.
Chiar dacă în alte locuri renaşte răul, nouă nu ne pasă atât timp cât nu ne va atinge.
Cei care deschid totuşi ochii, văd că nu pot face mare lucru.
Ca român atins de lumea în care trăiesc, nu-mi rămâne decât să beau pălinkă cu tata de ziua lui, de exemplu azi. Dar ezit.
Balaurul dinăuntru atât aşteaptă, cea mai mică ocazie de băut pălinkă, pentru a-mi dovedi că încă e viu.
Tot el mi-a pus în gând să pun sub semnul întrebării tot ce e bun în sine, şi în sinea mea.
De nenumărate ori vârtejul suflării sale spirituoase mi-a ars gândurile, principiile intime, amintirile cele mai dragi, sau orice urmă de respect faţă de orice. Cei mai puţin beţi decât mine au avut întotdeauna de suferit.
Tot balamucul s-a iscat dintr-o curiozitate filosofică, de dragul unei întrebări: de ce există răul?
Practica sănătoasă a alcoolului şi-a pierdut semnificaţia în vremurile noastre, a fost pervertită spre viciu.
Balaurul dionisiac m-a contaminat cu filosofia excesului, cu plăcerea de a risca orice.
Mă iluzionam că doar astfel pot să aflu secretele incaccesibile ale umanităţii, dar miza daimonului alcoolului era mult mai simplă: distrugerea de dragul distrugerii.
Şi aşa de vreo 2 luni l-am ferecat pe turbatul din mine, cu nişte sforicele firave.
Dar sunt încrezător că pot să inventez un sistem de anihilare noninvazivă a monstrului interior, ca să-mi pot înţelege esenţa bună. Nu vreau decât să opresc un motor, sperând că voi continua să zbor.
Aşa că deseară voi merge semiabsent la teatru - Artă - de Yasmina Reza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu