Cu maximul de previzibilitate disponibilă, am fredonat azi un refren de pe vremea mea, lăsându-mă purtat de aripile libertăţii tandre, care pe atunci se numea indie.
Lăsând la o parte britpopul, mi-am descoperit azi o urmă de claustrobibileală.
Dacă în viaţa ta nu se poate deschide fereastra, totuşi nu o privi cu mânie...
Chestia bună în vremurile de azi e că deşi libertatea o afli când priveşti departe în faţă, mereu se poate afla în spatele tău un ochi, ce va aştepta la infinit, să te ajute să te descoperi. Poate culorile calde dintr-o palmă nevăzută te vor sprijini, fără să ştii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu