Regele era ţinut legat pe tron mai tot timpul, trăznind tot felul de zicale pe care mai nimeni nu le va mai lua în seamă.
Doar că într-o bună zi regele avu cea de-a doua revelaţie, un fel de meta-revelaţie: nu trebuia să mai spună nimănui ceea ce simte, ci să caute ceea ce era el.
Nemaifiind rege, el se întrebă: cine sunt eu?
Dintre femeile fostului său cortegiu, apăru tocmai cea care ştia cine e el. Dar nu-i spuse deocamdată decât că-i pare rău că abia după 10 ani şi-a dat ea seama că regele rămâne rege orice ar face.
Oricum, asta nu a schimbat starea existenţială a nimănui.
Peste 10 minute au dat buzna cele două femei-copile, să ceară nişte beteală şi au ruinat tot scenariul înţelept al femeii-floare.
Apoi a venit pictoriţa, cea care îi făcuse demult regelui un portret. Unicul până acum, dar cel de-al doilea vangoh. Ea avea inspiraţie exact în momentul ăsta, şi înţelegerea regelui era deplină.
Câinele cu dinţii de aur mârâia la cele 4 femei demult, dar regele simţise că venise vremea să fie ascultat.
Femeile abuzau de răbdarea câinelui şi de labilitatea regelui, care oricum nu-şi amintea cu cine stă de vorbă.
Regele le binecuvântase pe toate.
Femeia care ştia tot s-a retras în culmea pertinenţei, femeile-copile au plecat înfăşurate în beteală, iar pictoriţa i-a făcut regelui un blougiab de rămas-bun.
Câinele a rămas fidel, aparent cu scopul de a-l sfătui despre treburile viitoare ale regatului, dar regele l-a ofensat pe tema arăboaicei, cea care se preschimbase nu demult în căţea.
Lucrurile s-ar fi complicat şi mai tare, dacă nu ar fi intervenit Noutatea Lipsă, adică NL.
Se ştia deja din poziţia astrelor că va apărea o nouă femeie ce va lipsi intenţionat de la ceremonia cortegiului într-un moment crucial-semilunar. Toate religiile vor asista neputincioase la lipsa ei, dar până atunci mai e de dormit.
(vau rma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu