Îndreptaţi-vă rugile
vântului prostituţiei,
feţelor voastre şi
harpiilor lui Oedip.
Nimeriţi pieptul meu
plin cu puroi bun de strâns
Oh domnilor, cu peştele vostru
pe care îl împrejmuiţi, de peste tot
Şi tu omule, mereu vei îndrepta
peştii tăi spre mine
Dar eu voi exista mereu
pentru că exist mereu
al naibii de bine
Începe Sisif s-alerge
feţe grase să-mpungă
în coarne cu un copil dolofan.
Cu un zâmbet
Îi despic obrajii trandafirii
De-aia că mă simt însetat.
Şi harpiile oedipiene
ginesc pieptul meu
etanş, umflat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu