Beethovian Astro Bachelors

Afară e o noapte liniştită cu cer senin, şi eu sunt norul omniprezent şi invizibil de pe acest cer.

În aerul rarefiat din jurul meu nu găsesc tensiune suficientă, deşi e vară plină. Nu mă pot stoarce peste acest Oraş-Cetate unde m-a abandonat vântul amnezic.

Sâmbăta miresele înalţă seara baloane inutile cu aer cald, de-acolo de jos. Ce plictisitor că tre' să le sparg pe toate, să nu treacă la Doamnele de sus. Odată am găsit într-unul un răvaş ciudat: ce-ai de pierdut, câne?

Nu cer nimic clipelor, care trec fără să mă poată urni. Nici păsărilor de pradă, care nu mă mai pot fraieri. Mai demult le dădeam lor bucuros toată agoniseala - praf de stele, poze bune de desktop, cuvintele bătrânilor în amurg pe prispe, îngrijoraţi de secetă.

Sunt un nor triunghiular umed, dar nu destul. M-am împotmolit recent cu vârful în jos, undeva într-un lan de grâu. De atunci Pământul mă ţine legat şi mă descarcă, de aia nu mă pot ploua.

Sunt pedepsit pentru aroganţa de a mă fi crezut rezolvat cu elevarea. Odată ridicat, m-am crezut scutit de nimicurile oamenilor. 

Acum va trebui să învăţ din nou să umblu pe jos, să vorbesc, să mă împungă clipele şi locurile pe unde voi căuta hrană, să fiu om.

Din punct de vedere esoteric, anumite poziţii ale planetelor par privilegiate. Simetriile de pe cer predispun omenirea la o creştere sensibilă a atenţiei. În asemenea momente remarcabile - Triunghi Planetar, Cruce Cosmică, Dreptunghi Mistic, Zmeu, Hexagon, etc. - planetele încep dansul laolaltă, amplificându-se sau ocultându-se, într-o horă extraordinar de complexă.

Muzica sferelor nu se repetă niciodată, deşi unele cadenţe apar ritmic.

În această perioadă, vedetele balului cosmic par să fie Jupiter, Saturn şi Neptun, adunaţi la sfat de taină, într-un Mare Triunghi.

Neptun e la el acasă în Peşti. A ajuns prin 2012, şi nu va pleca decât prin 2026. Vine acasă destul de rar - o dată la 164 de ani, deci am avea motive să ne simţim privilegiaţi. Aici jos, unii oameni aşteaptă un nou Potop, alţii se spală mai cu plăcere; unii inventează de zor chestii noi, alţii fac greşeli cu consecinţe de neiertat. Dar fie că vrem sau nu, avem cu toţii parte de acelaşi feeling: Lumea noastră este un Ocean, care devine tot mai mic şi mai murdar. Trebuie să ne deschidem noi orizonturi, să ne curăţăm şi să visăm - din nou.

Herr professor Saturn acasă la ceva Scorpioancă mereu umedă, îi predă lecţii de quantum-leap karmic, iar ea se preface că îl ascultă, cu gândul la următorul lip-on-lip sălbatic. Până prin 2015, intensitatea de orice fel - folosită în sens negativ - va fi plătită scump, la preţ echitabil - herr contabil-temporal are grijă de sancţiunile tuturor; fiecare primeşte ce dă. Dar inexplicabil - unora le sare muştaru' veninos mult mai repede, iar alţii învaţă lecţiile de smekerit fraierii, mai rapid. Cei curaţi au motive reale de uimire, Lumea devenind cu cât mai dirty cu atât mai trendy.

     

În ultimul din colţurile Marelui Triunghi, Jupiter exaltă de zor. Zilele astea a ajuns la Mama Luna, unde va fi gâzduit cu drag pentru un an. Timp destul pentru a-şi desfăşura în voie rafinamentele spirituale, dar şi desfătările cele mai domestice. Unii oameni îşi vor găsi unica plăcere în a-şi vizita rudele sau prietenii gazde perfecte. Sindrofiile selecte bine ticluite, întrunirile cultural-urbane sau party-urile sănătoase, câmpeneşti vor atinge înalte standarde spirituale. Deja porceala nu mai e la modă, mai ales că resursele globale devin o problemă. Civilizaţia porneşte din cămin şi se întoarce acolo, iese doar pentru strictul necesar, nu se mai stă aiurea pe afară - pieţele oraşelor sunt tot mai pustii. 

       

Parcă în pocinog la sfatul celor 3 mari planetari, a apărut şi Lilith, Luna Neagră. Se ţine scai de Jupiter, proaspătul venit în casa Lunii. Ea s-a strecurat puţin înainte, sub mantia Soarelui, şi de când e aici face numai rele. 

Cele mai mari rele, că o ajută Zeus, cu care in illo tempore a şi fost combinată.

 În casa Lunii face rele cu cea mai mare plăcere, iar cu ingenuul Jupiter dă la fiecare 35 de ani câteva tunuri scurte. Mari sau foarte mari accidente (1978), războaie mondiale (1943), răscoale (1907). Jupiter are grijă să nu pară atât de grav, mai ales că şi ea are grijă de artişti, mai mult sau mai puţin ţicniţi.

...masacrul de la Guernica (Pablo Picasso 1937)

O conformaţie astrală de Mare Triunghi, este foarte stabilă, reunind 3 planete în acelaşi element - cu mici excepţii. Astfel acel element devine mai potent, emanând propriile principii şi energii, dând tonul general. Însă privit sub aspectele sale karmice, orice triunghi planetar este un statu-quo, o autosuficienţă a clipei de acum, care cel mai adesea devine o provocare, dacă nu chiar o capcană. Cu alte cuvinte, nici prea bine nu-i bine!

O smekerie legată de Marile Triunghiuri sunt cele 3 puncte opuse planetelor formatoare, care devin indicatori preţioşi.
De exemplu, de acum într-o săptămână, până pe 12 iulie, situaţia pe cer se va precipita tot mai tare:
Alături de Marele Triunghi expus până aici, se vor forma şi alte minunăţii: un Zmeu şi un Dreptunghi Mistic.
Pluto în opoziţie cu Jupiter nu va mai fi decât în 2026, deci acum avem ocazia unor schimbări de anvergură. Luna şi Pluto se vor afla în puncte sensibile, iar ca o notă personală, până în 2014, Pluto se va tot plimba încoace şi încolo peste Ascendentul Zmeoiului, iradiaţiile inimii sale generând schimbări imprevizibile.

Nu pot fi Schimbarea pe care vreau să o văd în ceilalţi,
deocamdată,
sunt un nor triunghiular minuscul ce-şi iradiază conştiincios nefericirea,
ignoranţa. 
Credeam că epatează doar vecinii mei, particulele foarte grele, maneliştii din blocul imaginar 
pe care aterizez în răstimpuri.
Calculam cel mai rapid frecvenţele şi ionii, astfel încât să vă bronzaţi nespus de frumos chiar şi fără cremă de protecţie, dar nu-mi prea păsa cum vă simţiţi acolo jos, ah, sunt un nor prea umed, în sfârşit mi-am dat drumul să plou, abia acum înţeleg de ce existaţi, 
oameni!