Despre xenofilie şi alte boli

Ieri m-am enervat teribil, bine că azi m-am liniştit.
Circulă pe internet o scrisorică emoţionantă ce a generat o furtună nu în intelectul meu, ci în stomac.
Fiind scrisă ca să emoţioneze, nu pot avea argumente logice împotriva ei, ci doar opţiuni emoţionale.
De respingere (din fericire, vomez orice "medicament", pre-scris de fanatici care vor să "vindece" şi să salveze poporul).
Agenda mea politică e prea pasivă pentru a fi scoasă dinăuntrul meu, dar asta nu le dă dreptul unor activişti să mă intoxice cu agenda lor.
Voi încerca argumentarea acestei respingeri emoţionale, ceea ce devine valid din punct de vedere logic.
Fenomenul la care mă refer, în ansamblul său social, este foarte complex.
Aleg încă două chestii din ziua de ieri.
http://gandeste.org/politica/treziti-va-romania-e-facuta-praf/31005
http://nadiabatecampii.wordpress.com/2013/07/24/scrisoare-catre-fata-aia-vai-de-ea-a-carei-scrisoare-catre-patrie-mi-a-umplut-azi-feisbucul/
Nadia a încercat să ia o poziţie mai sănătoasă, dar bolile din jur sunt necunoscute...

Deci fenomenul nu este emoţionant, ci alarmant.
De câţiva ani, Dan Puric a făcut un fel de salt nemaivăzut. De pe scenă, direct în creierele firave ale celor care îl urmează pe la conferinţe.
Acum hop, şi restul în mocirlă.
Se poate vorbi mediul cândva obscur dar acum tot mai prezent, al temelor sensibile cu privire la:
neam, identitate, cultură naţională, valori, religie românească.
O paradigmă în care băltesc militantismul, extremismul.
Ce este alarmant, ca să ajung la ipoteză, este că gândirea căii de mijloc a căzut în desuetitudine. Respectul pentru diferenţă şi integrarea Celuilalt sună a blabla de lemn, corectitudinea politică e doar o directivă UE, iar ecumenismul este o frecţie.
Opţiunile emoţionale ale intelectualilor români cad inevitabil de-o parte sau de alta, cu greu rămân în mijlocul realităţii. Cei care analizează probleme sensibile vor să le rezolve rapid prin tăieturi simple, privind viitorul printr-o faţă a monedei şi dispreţuind-o pe cealaltă. Avem dreptatea unora contra dreptăţii celorlalţi, şi nu avem pe nimeni să le judece.
Cei mai mari duşmani ai fanaticilor de azi sunt cei prea toleranţi. Orice fanatic are gradul lui de toleranţă, pentru că nu este un fanatic de modă veche.
Limbajul xenofobilor era acum câţiva ani nuanţat: "îi tolerez pe străini, dar nu-mi convine că..."
Acum a devenit mai direct: "nu mai putem tolera străinii!"
Trecerea de la eu la noi are evidente justificări propagandistice.
Şi aici ajung la exemplul de la început, cu scrisorica emoţionantă de mi-a turnat gaz în stomac.
Avem fenomenul apelului către români, în diverse forme. În Ştirile de la ora 7, iată doar una dintre forme: "Românii merg la mare, românii beau bere, românii pana mea". Formare de opinii pe canal media.
Dar în ultima vreme pe Internet au răzbătut la suprafaţă reacţiile unor formatori de opinii de tip nou, care au studiat atent apatia politică generalizată, şi noile nevoi ale populaţiei. Pe scurt, Românii trebuie să se trezească, să nu uite să lupte, sau măcar să creadă în ceva!
Asta e esenţa propagandei ce mă scoate din sărite.

Tocmai pentru că sunt de acord cu această esenţă în ceea ce priveşte poporul nostru, nu pot fi deloc de acord cu metodele barbare de a i-o impune, şi derapajele spre o parte sau alta sunt atât de previzibile...
Calea de mijloc e unica ieşire din beznă, şi cei care folosesc orice propagandă ştiu că fără o cale de mijloc nu vor ajunge nicăieri, dar pentru ei nu contează.
Calea de mijloc le pare de-a dreptul dizgraţioasă unora, şi de aceea este pentru alţii riscantă.
Cei câţiva care discreditează orice tip propagandistic de discurs, se află cumva în focul încrucişat al ambelor tabere.
Mă enervează să mă cheme cineva să mă trezesc: români, treziţi-vă!
Eu fiind român, mi se adresează direct. Pe lângă că se presupune din start că dorm, ceea ce ar putea fi jignitor, avem un paradox: cei care dorm nu au cum să citească acest îndemn la trezire.
Şi mai avem acest trecut al nostru.
Horea avea un context şi o logică justă în a chema la arme ţăranii, din care cauză l-au şi urmat.
Dar în cazul celor care vor să-i trezească şi azi pe români, utilizând aceleaşi scheme patriotarde, parcă ceva nu merge. Nu se poate striga iar aceeaşi chemare, cu grofi malefici, furci ridicate, câţiva ardeleni educaţi sau alte adevăruri istorice. Toate astea au fost. Respectul pentru strămoşi este important, dar nu este un argument ca să rămâi prost. Cred că totul e legat de perspectiva asupra trecerii timpului şi istoriei.

- Străine, vreau să ne batem pentru că şi strămoşii meu s-au bătut cu strămoşii tăi!
- Dar eu nu vreau să mă bat cu tine, române!
- De ce, străine? Crezi că mi-e frică?
- Nu, dar am venit pentru că m-ai chemat. Pot să plec, dacă te deranjează.
- A, deci ţi-e frică! Atunci stai să bem ceva...(aparte) că ne batem după!

Am întâlnit în jur români care cam aşa trăiesc. Simplu şi direct: cine nu e de acord că trebuie să luptăm ca să apărăm patria de străini, e clar împotriva eroilor neamului.
Ei bine, nu, cine nu pune direct mâna pe arme, în principiu a depăşit o etapă istorică.
Culmea ironiei, este ceea ce Horea, sau alţi luptători pentru neamul românesc, doreau să se întâmple.
Deci manifestele de pe net nu li se adresează tuturor românilor. Cei din străinătate, amestecând dorul de casă cu necazurile de pe acolo, generează pe net o parte semnificativă din naţionalism.
Sunt mulţi care se confruntă cu străinătatea şi se descarcă pe forumuri, având lacune mari în ceea ce priveşte educaţia personală. Pentru că a merge în străinătate înseamnă să-ţi faci teme suplimentare: în primul rând să tolerezi, apoi să înţelegi şi la urmă eventual să te deschizi, dacă vrei să fie şi străinii cu tine deschişi.
Cei de aici, mândri şi frustraţi că au rămas, le dau apă la moară pe aceleaşi forumuri românilor frustraţi din străinătate. Pentru că extremismul se propagă prin frustraţi şi retardaţi.
Sunt puţini cei cu adevărat traumatizaţi de străinătate, care şi-ar putea justifica părerile prin experienţe extreme.
 
Sunt sigur că românul de rând e lucid şi paşnic, dar emoţiile sale pot devia spre pante extreme, mai ales că pe net totul alunecă foarte uşor. Totul începe cu un like, un mic comment...
Iar intelectualii sunt sătui să tragă semnale de alarmă. Mulţi au picat ei înşişi în marea de ură iraţională.
E mai uşor să-i prosteşti pe deştepţi decât să-i deştepţi pe proşti.
A-ţi păstra echilibrul întregii fiinţe presupune un dificil efort continuu de disciplinare şi informare, atât în plan mental cât şi emoţional şi corporal. Majoritatea intelectualilor îşi aleg un sistem funcţional de înţelegere a lumii, după care adorm pe el, fără să îl mai verifice, ci doar adaptând piese noi, din mers.
E cazul inginerilor, doctorilor, avocaţilor de 40-50 de ani, pentru care libertatea înseamnă bunăstare materială şi statut social în primul rând (revoluţia din '89 le-a formatat adânc ideea asta).
Non intelectualii, pe de altă parte, îşi află echilibrul în dinamica traiului cotidian. Dacă le convine cum trăiesc, sunt fericiţi. Nu putem judeca deci ţăranii de exemplu, care din frustrarea de a munci din greu şi cam degeaba, înjură politicienii ca să se mai răcorească.

Futu-i, unde eram cu ideea?
A, la monismul funciar al românismului...
(panteismul şi etica lui Spinoza nu mă prea ajută, dar o să continui).

Libertatea nu o poţi aprecia decât atunci când o pierzi, iar dualismul menţine mai uşor libertatea decât monismul, care naşte mai repede totalitarism.
Atenţia cu care îţi păstrezi libertăţile cere uneori acte inexplicabile. Din perspectiva unui sistem unic de valori, să fii diferit este o subminare a deciziilor venite din centru. Un sistem etic dualist tolerează diferenţa, dar generează haos, care-i poate submina însăşi funcţionarea. Nicicum nu e deajuns, şi de aceea apare paradoxul.
Ni se poate întâmpla o secetă inimaginabilă.
Unii ar striga la străini să plece din ţara noastră, deşi au fost chemaţi să ne ofere apă.
Bănuiala că apa ar putea fi otrăvită devine chinuitoare în minţi deja bolnave.
Panica de a ne pierde ţara, de pildă, are surse istorice şi instanţe foarte complexe ale prezentului, dar am obosit.
https://soundcloud.com/shard-band/shard-arduba