3. Österreich
Drumurile cuvenindu-se împărţite, după veacuri de singurătate cu asupra lor de măsură , Zmeoiu a oprit vâltoarea şi spontanul peisagistic, aterizând incognito o noapte la Cluj, pe Cetăţuia văratică.
S-a proptit sub castanul favorit, gândind la toate cele-n lume-n stele cu mâinile după ceafă.
"...Ce-ţi lipseşte? Nimic...de fapt totul. Parcă nimic totuşi. Sau, poate totul?
Ba nimic, ba totul, hai fi sincer măcar odată cu tine însuţi...
Atunci stai. Nu mă mai nebuni de cap. Lasă-mă singur şi îţi zic dimineaţă..."
Aşa că a doua zi în ultima clipă am interceptat-o pe Tănăsikă, pornind amândoi cu semi-încredere spre Austria, una dintre ţările noastre separat-jumătăţos-amintireşti. Scopul călătoriei noastre urmând a fi clarificat eventual pe parcurs, de sub aripa mea bestiarică se iţeau în răstimpuri doi ochi dragi.
în spatele ochelarilor ei de soare, claro que si...
Eu priveam viitorul apropiat cu nerăbdare. Presimţeam că ne aşteptau aventuri incredibile.
Împreună ne pricepem să mânuim imprevizibilul ca şi cum aşa trebuie să se întâmple. Sau ceva de genul ăsta.
Aşadar sar peste drumul până la Budapesta, pe care am realizat că îl ştiu pe de rost, instalat lejer în maşina unui prieten. De la Budapesta încolo, să-i dăm cu stopul.
Ne-am pornit pe autopalyia M3, în benzinăria spre Gyor, şi aşa am ţâşnit-o de am ajuns prin Cehia, cu un ocol bonus de vreo 300 km. Muzică bună pe drum, oamenii chill care ne invită să stăm la ei în casă. Nu-i stress, venim de sus în jos spre Oesterreich, mai mult per pedes, că doar suntem în miezul Europei şi găsim de văzut multe. Boemia, Budweiser, de pe-aici au apărut.
Cu cortul la îndemână pe umărul stâng, urbanul se diluează. Putem fi oriunde vrem
Zilele urmează nopţilor, toate sunt cum trebuie.
Nu m-am putut lămuri care ţară are peisaj mai pitoresc. Când eram în Cehia, ziceam că Cehia. Dar când am intrat în Austria, totuşi mă răzgândisem. Nici Tănăsika nu era prea decisă, de fapt timpul ne petrecea lin pe dinăuntru. Simţeam vorbele noastre paliative, cum esenţialul intra direct la inimă.
Aerul curat fiind prea benefic, de pe-aici mi-am cumpărat tabac Gauloises, să mai echilibrez situaţia
După ce am fumat o ţigară, am făcut o poză acestei case.
...casă, ca să am ce răspunde unui eventual djinn binevoitor, care mi-ar îndeplini o dorinţă!
Ei bine, după vreo 2-3 zile de rătăcire oarecum programată, am ajuns prin sătucul Stralegg, parcă. Aici, doamnelor şi domnilor, domnea un fel de pace edenică standard. Natură, casă, râuleţ cu răţuşte, maşinuţă, linişte. Tot dichisul.
Vroiam demult şi nu ştiam, să simt şi eu cum vine asta.
Am pornit-o din nou. Castelele treceau pe lângă noi, şi Tănăsika ar fi vrut să afle ţinta. Deoarece aveam de-ale gurii fain-finuţ, i-am explicat zicala tiristului în varianta prescurtată: drumul contează.
...numai când am ajuns ne-am dat seama că aici vroiam să ajungem!
În acest loc, era o băncuţă. Cum ne-am aşezat noi osteniţi, după câteva clipe ne-a învăluit o mireasmă nemaiîntâlnită oameni buni! Ambele noaszre naszuri s-au trezit la viaţă, căutând sursa acestei arome divine. După ce am băut apă şi ne-am felicitat reciproc pentru eforturile iată binemeritate, am pornit în expediţie olfactivă. Parfum de mână omenească nu putea fi, dar nici floare nu. Dacă mai pierdeam vremea, riscam să ne ambetăm de tot şi să rămânem veşnic captivi locului. Amuşinam de zor ca un animal ce sunt, când printre crenguţele căzute de molid am zărit o floricică mov.
...de departe adulmecată mai treacă-meargă, dar din palmă mirosită, păzea! Te va fermeca pentru totdeauna
Cu grijă să nu le călcăm, am mirosit un cuib întreg de floricele. Pentru câteva minute, am uitat de tot. După ce am cerut voie locului, am cules două floricele de astea mov, cu frunza pe deasupra verde şi pe dedesubt mov.
Tănăsika era şi ea în delir, iar eu mă întrebam oare ce nume poartă fericirea asta?
Apoi am considerat că ne putem întoarce pe la casele noastre. Primisem ce căutam. Am mai hălăduit două zile prin decoruri, am nimerit pentru o seară chiar şi la un festival, dar eu cred că nimic nu se compară cu florile ce ne-au găsit.
Iată autobahnul în zare, aşteptând să ne ducă înapoi.
Tănăsika are o idee.
Până una alta, la 30 m în stânga pozei, treburile făcute ale Zmeoiului rămân ca o dovadă a posibilităţii fericirii pe Pământ.
Până una alta, la 30 m în stânga pozei, treburile făcute ale Zmeoiului rămân ca o dovadă a posibilităţii fericirii pe Pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu