Meteorolog fără voie

am fost la terasă aznuapteh şi nişte vecini de masă povesteau cam aşa.

DOMNUL SMITH: Toţi Bobby Watsonii sînt comis-voiajori.

DOAMNA SMITH: Ce meserie grea! Şi totuşi ies bani frumoşi de-aici.

DOMNUL SMITH: Da, cînd nu e concurenţă.

DOAMNA SMITH: Şi cînd nu-i concurenţă?

DOMNUL SMITH: Marţea, joia şi marţea.

DOAMNA SMITH: Oho! trei zile pe săptămînă? Şi ce face Bobby Watson atunci?

DOMNUL SMTTH: Se odihneşte, doarme.

DOAMNA SMITH: Păi de ce nu lucrează în astea trei zile, dacă tot nu-i concurenţă?

DOMNUL SMITH: De unde vrei să le ştiu eu pe toate? Nu pot să răspund la toate întrebările tale

idioate!

DOAMNA SMTTH, ofensată: Spui asta ca să mă jigneşti?

DOMNUL SMITH, zîmbind larg: Ştii bine că nu.

DOAMNA SMITH: Toţi bărbaţii sînt la fel! Staţi toată ziua cu ţigara în gură sau vă daţi cu pudră şi

cu ruj pe buze de cincizeci de ori pe zi, asta dacă nu beţi în neştire!

DOMNUL SMITH: Dar ce-ai zice tu dacă i-ai vedea pe bărbaţi făcînd la fel ca femeile, fumînd toată ziua, dîndu-se cu pudră şi cu ruj pe buze, şi bînd whisky?

DOAMNA SMITH: Pe mine asta mă lasă rece! Dar dacă o spui ca să mă scoţi din sărite, să ştii că... nu-mi plac deloc glumele-astea, ştii foarte bine! Aruncă ciorapii cît colo şi-şi arată dinţii. Se ridică.

DOMNUL SMITH, se ridică la rîndul său, se îndreaptă spre soţia lui; cu tandreţe: Ah, puişorul meu fript, de ce scoţi tu flăcări pe nări! Ştii bine c-o spun în glumă!

(O cuprinde de talie şi o îmbrăţişează)