Deşi poate nu ar fi o problemă cu numele meu de Zmeoiu, consider că pentru acest festival este mai potrivit să îmi revelez numele meu medieval:
"Doamnelor&Domnilor, din îndepărtatele încrengături genealogico-nebuloase ale nemărginirii Cibiniensisiene, urbanul trubadur necunoscut peste mări & ţări, dar ademenit de frumuseţea peisajului acestei mult prea mirabile cetăţi, magnificul SPONTANEUS MATLIRIC PSEUDOGUITARISTICUS va să cânte din strunele-i potrivite o serenissimă prelucrare în Mi#minor, cu predilecţie destinată domniţelor simţitoare de duodecime mărite! Dar nici domnii nu vor avea prea multe de pierdut, dată fiind lipsa discriminării dintre cele câteva sexe aflate printre dumneavoastră! Zis astăzi, în cea de-a 25-a zi augustă, guvernată de Jupiter alături de mercurul feciorelnic..."
Mă bucur nespus că a trecut perioada în care organizatorii festivalurilor medievale se zbat să aducă atmosfera vremurilor de atunci pornind de la stereotipurile cele mai primitive, adică la prima mână, cum se zice.
Nu am o problemă cu spectacolele de foc, sau cele în care vin unii şi mai mult se fac că se bat cu săbii, iar domniţe în rochii ce trimit timid la Evul Mediu, cu tenişi pe dedesubt, stau plictisite şi se uită ce sms-uri au mai primit. Dar cred că dacă pornim un performance de la spiritul medieval, forma pe care o va căpăta va veni în mod organic, născându-se din similitudinea vremilor. Pentru că da, eu cred că Evul Mediu este Acum, chiar şi cu toată tehnicizarea vieţii, ce ne distrage de la esenţele universale, dar nu le abrogă, ci le multiplică spre virtual şi aşa mai departe, şamd şamd
Am încălecat pe-o clipă
Că m-am născut din risipă
Nici bănuţii nu-s de vină
Şi nici viaţa mea sulfină.
Bardule ce tânăr eşti
Tot mereu alexandreşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu