Ies singur în oraş. Mă plimb de colo colo prin baruri, nu îmi găsesc locul nicăieri pe unde trec, pentru că nu am chef de nimic. Şi când sunt pe punctul să renunţ şi să mă car cătă casă, apar cele trei graţii.
Desigur că nu în ţinuta asta lejeră.
Şi niciodată aceleaşi.
Odată am întâlnit trei seri la rând câte trei graţii.
Ce minune, începuse să-mi pară un lucru firesc să am în preajmă câte trei muze care să mă inspire.
Desigur că de fiecare dată ne-am jucat după o regulă clară şi inefabilă, în acord cu personajul nostru colectiv. Regula asta era mereu alta, şi dintre toate, cu greu amintesc:
- distracţia înainte de toate
- bem bem bem până cădem sub pat
- "Zmeoiule nu fii cioban chiar dacă orice faci eşti simpatic!"
- toţi 4 emanăm gratis graţie prin vârfurile celor 20 d.d.g.t.
- bla bla blank'n'blană
- etc
Când eram cu fetele alea 3 din Agigea de ne jucam goi prin vamă noaptea pe plajă şi singura noastră deviză era "etc" a fost dificil să ne oprim din râs şi să expliciclăm că suntem un grup de oameni abia cunoscuţi, dintre care eu muritor şi ele semizeiţe de Agigea...Deci pe atunci eram încă un ultrasensibil la subtilele complicităţi ce se crează spontan între trei fete, care mă roagă să le mai cânt.
Cred că întâmplările astea deşi nu sunt mare lucru mă pot învăţa câte ceva, pentru că mă aflu în situaţii de felul ăsta cu fiinţa deplin ferice, mai ales că dimineaţa totul este dat oarecum Uitării, pentru că Zeii grecilor încă adoră Masca.
Şi uite aşa ne aflăm noi unii pe alţii în perioada de graţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu