Fără Crenguţa prin oraş

Scris-am despre cele trei graţii, şi acum se cuvine să povestesc şi despre Crenguţa. I-am dat numele ăsta pentru că apare exact în momentele când privirea mea se deschide larg, înspre un fel de lumină rar întâlnită pe pământ. Deobicei mă extaziez la apariţia ei şi mă oftic că nu le am cu pozele. În acest cadru mentadelic Crenguţa poate apărea sub multe forme concrete, deobicei brunete, dar şi cu excepţii.

Dincolo de trucurile minore, cel mai mult Crenguţa mă păcăleşte cum că într-adevăr ar putea exista. Are o frumuseţe de amantă perenă. Nu aş putea-o suporta mereu lângă mine.
Este genul de fată care indiferent în ce se îmbracă poţi spune instant că îi place verdele. Are habar despre cum se învârt natural toate deodată cu Lumea, şi de ani de zile de când ne ştim nu cedează avansurilor mele, pentru că are destul simţ să ştie că le fac din curtoazia jocului. Farmecul ei este ca un mozaic al măştilor şi stereotipiilor feminine, din care alege întotdeauna cu tâlc. La una dintre ultimele noastre întâlniri a venit cu arsenalul lustruit:

Ei. Nu întotdeauna pot intui ce vrea de la mine Crenguţa. De multe ori mizează exclusiv pe compania mea, are nevoie de alte urechi şi de un suflet pe care să îşi lase fruntea. Eu înţelegătoriu fiind, nu am de ales decât să ascult poveştile ei, uneori absolut fantasmagorice. Nici ea nu are vreo treabă cu realitatea din manualele de fizică de liceu.
Ce e important este că Crenguţa mi-a făcut recent cunoştinţă cu Spinul, un ciudat chiar şi printre noi, fiinţele-dincolo-de. Ieri m-a trimis Spinul la un balcon anume, să cunosc un muritor neapărat. Musafirarea a fost foarte lejeră. Un tovarăş lejer de-al lui care tocmai azi va schimba lejer prefixul, i-a făcut lejer o poză.

Asta e reprezentarea mea standard a privirii spre viitor, poate a artistului la tinereţe, dar de fapt a unui simplu muritor!
De foame, pentru că se crede artist şi nu face nimic pentru a ieşi din ideea lui eftină. Phu. Deci mi-a stors nervii feciorul ăsta. Am încercat să comuniunicăm puţin, câte ceva mai esenţial, şi el în loc de care ne sminteşte înţelege care ne sfinţeşte. Ce să mai continui? La capitolul dragoste încă e legat de glie.
Dar o să îi arăt totuşi oraşul altfel decât crede că îl ştie. Am venit pentru întâlnirea zmeială spaţială, şi sper să nu apară şi Crenguţa chiar deseară, pentru că m-ar distrage total de la ghidaj. Recunosc că sunt curios, parcă m-aş şi pieptăna cu cărare într-o parte, special pentru acest eveniment.