L-am rugat pe băiatul ăsta la care ne-am adunat nedegeaba, să mă lase să-i explic de ce totul cade.
Inclusiv fericirea pe capul cui nu trebuie. Spinul i-a arătat şi el că inima omului are locuri vulnerabile, trebuie ceva efort pentru a o bătuci de tot.
Mi-am uitat înainte ideea. Ne-a oferit băiatu' o sticluţă de Bacardi în schimbul ţepăturilor noastre încrucişate, dar pentru că m-am chinuit să îmi reamintesc ideea, o scriu aici să nu o uit de tot. Mă grăbesc pentru că vreau să ieşim prin oraşul unde totuşi m-am născut, mi-era dor de el. Şi sunt un ghid turistic pe cinste. Adică la propriu, le arăt calea franţuzoaicelor rătăcite şi ele îmi fac cinste apoi cu vin. Un deliciu. Pa.
A, iar mi-am amintit.
Fericirea este un Satelit.
Al Vieţii. Ca şi Luciditatea.
Iată Călătoria Provocatoare a Adunării Nedegeaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu