Răsuceală de început de sfârşit de săptămână

Abia azi am aflat că există meseria de ciontolitor. Şi m-a tot sâcâit sonor.

O întâmplare răscolitoare poate uneori să îţi dea impresia ruperii cărnii de pe oase.
Să rămâi un schelet. Viu, din păcate. Dar ciontolitorul îţi vine în ajutor şi te curăţă.
Să nu mai rămână nici urmă de carne pe oasele tale. Adică să fii un schelet elegant, prezentabil în continuare, poate doar altor scheletoase nepretenţioase, treaba ta cum te descurci. Că doar nu mai poţi avea pretenţia de a vrăji coerent pe cineva care mai are cărniţă fragedă pe ea, nu?
Dacă se întâmplă să fii un schelet şi fără dinţi, asta provoacă o compasiune fără precedent printre oamenii integri, dar compasiunea aceasta e şi cauza ridiculizării şi respingerii automate a aceluia care e ştirb, răscolit şi apoi ciontolit.

Drumul ciontolitorilor e pavat cu intenţii bune. Este o meserie grea, şi ei au copii.

Avem şi ciontolitoresele de salon, cele care au grijă să te taie din priviri direct cum aterizezi la party. Ca să se vadă că între dinţii lor imaculaţi nu există bacterii acarienice sau alte mizerii, aruncă largi zâmbete dispreţuitoare şi remarci impertinente invitaţilor din alte clase, cei care nu îşi detartrează zilnic dantura. Ele nu prea au copii, dar meseria e la fel de grea.

Şi mai sunt zmeii ciontolitori, pe care nu i-au pomenit actriţele la zmeiada aia spaţială. Zmeul ciontolitor e fiara sexy pe care femeile generice o numesc generic bărbat generic şi care face munci generice pentru că nu ştie ce face, şi atunci muşcă până ciontoleşte toată fesa. Simbolul zmeilor ciontolitori ar putea fi dantura lui Lenny Kravitz. Zmeoiu' nu suportă apucăturile zmeilor ciontolitori.

M-am răzgândit cu puţin înainte de-a primi o sticlă de vin în oraş, şi după ce am hălăduit cu Spinul spre cel mai apropiat net al trandafirilor, acum o să stăm online pe facewood toată noaptea. Mă bucur că mâine dimineaţă nu voi fi mahmur.

În pădure,
pe Coasta Boacii,
la un hambărmeci cu Cioran.
Nu e degeaba, deşi e 1-1.
Jucăm totul pe ultima carte,
da, cu un craniu ciontolit.

Mă pregătesc de un nou şut filosofic.

Dar undeva nu e linişte.
Miros gălăgia bulevardelor,
unde semafoarele cântă-n strună cadavrelor.
Larvelor nu le mai plac explicaţiile paşnice.
Nimicnicia se-adună în colţuri de blocuri.   
Aerul curat mai e gratuit doar pe alocuri.
Întrerup meciul cu un motiv indiscret
nu ar avea rost să câştig un nou set.

Aşa m-ar răscoliiiii
mult prea tare soro,
şi m-ar ciontoliiii
corbii sau vangogh.ro